Angajamentele noului an

New-Years-Resolutions-Quotes-Images-1021Angajamentele sau rezolutiile noului an – toti le facem. Din nefericire se prefac in deziluzii chiar a doua saptamina a lui ianuarie.

Asteptarile noastre ireale se transforma in frustrare din cauza acestor tinte  de neatins.

Sa fim realisti – oamenii se dau batuti pentru ca tintesc la teluri prea inalte. Ar trebui sa facem rezolutii, sau angajamente, sau promisiuni pe care sintem constienti ca le putem implini – teluri realistice.

Si in viata spirituala tindem sa facem promisiuni grandioase: anul acesta am sa studiez biblia impreuna cu copiii, sau nepotii mei si n-am sa mai tip la ei, o sa marturisesc pe Isus la toti vecinii mei, voi lupta pentru casnicia mea ca sa reinfloreasca dupa cuvintul Lui Dumnezeu…  Renuntam la ele cu usurinta pentru ca ne doare prea mult sa vedem cum ele se prabusesc, pentru ca nu le putem implini.

Cum sa facem rezolutii si sa le putem implini. Vrem sa urmam cuvintele lui Asaf din Psalmul 76:11. Faceti promisiuni, sau juruinte lui Dumnezeu si impliniti-le. Concept bazic, simplu, si totusi uimitor de greu de aplicat.

De ce avem atit de multe probleme cu implinirea rezolutiilor?

Pentru ca de cele mai multe ori pasim spre viitor fara ca mai intii sa ne gindim la trecut. Sa ne amintim de primele lectii de conducere cind instructorul ne reamintea intr-una ca inainte chiar sa pornim motorul trebuie sa privim la oglinda retrovizoare. Inainte sa pleci, sau sa schimbi banda trebuie sa fii sigur ca drumul e liber in spate. Procesul de a privi la trecut in mod natural aduce cu el durere si disconfort. Amintirile trecute sint patate de greseli, intoarceri gresite, poate chiar accidente majore. Cu siguranta ne revedem pe noi si pe cei dragi raniti pe drum si avem regrete care ne marcheaza. De cele mai multe ori in loc sa rezolvam toate aceste dezamagiri si caderi preferam sa trecem cu vederea trecutul si sa apasam tare pe acceleratie, facind accidente.

Pacatul continua sa aiba consecinte mult dupa aceste accidente.

Evreii le-au experimentat din plin in vremea profetilor; in timpul lui Ioel poporul a ales sa ignore pe Dumnezeu experimentind din plin pedeapsa ca rezultat al pacatului. S-au gasit in situatii devastante care au rezultat din 3 dezastre naturale succesive. Dupa fiecare, natiunea a incercat doar sa faca noi rezolutii, sau promisiuni de a reconstrui – simplu nu-i asa?. Dar Ioel= ‘Domnul este Dumnezeu’, l-a sfatuit pe Israel in primul rind sa priveasca la trecut si sa se pocaiasca – sa priveasca in oglinda retrovizoare inainte de a accelera.

Capitolul 1 din Joel prezinta cele trei dezastre naturale: focul (10), seceta (20), lacustele (4-7)

Fiecare din aceste plagi a fost devastatoare. Dar plaga laustelor a distrus economia lui Israel. Falimentul  economic din America in 1929, o zi devastatoare, rezulta in dezastrul unei intregi generatii. Valurile de lacuste au distrus intreaga vegetatie, ca si cum niciodata nu s-a planatat, nu s-a udat, nu s-a ingrasat, nu s-a muncit pamintul. A distrus speranta natiunii si depozitul de alimente. In 1915 lacustele au invadat din nou Israelul. Miliarde de lacuste au umplut desertul traversind Egiptul facind pagube de milioane de dolari.

Poate te simti ca o planta care odata aducea mult rod dar care acum a fost atacata de lacuste. Ceea ce odata inflorea s-a uscat. Consecintele pacatelor trecute au venit sa se hraneasca cu ceea ce aveam in suflet, si tot ce a ramas este regretul. La suprafata lucrurile arata la fel, arati bine, mergi la lucru, vorbesti frumos, dar daca te uiti in oglinda viata ta arata golul pe care il simti. Te culci si privesti tavanul gindindu-te: daca as fi facut… , daca as fi spus…, dar acest ‘daca’ nu schimba trecutul. Remuscarea este doar un oftat nascut dintr-o vinovatie a unui trecut plin de greseli. Cum rezolvam trecutul? Ignoram devastarea si apasam pe acceleratie?

Dezastre provocate de Dumnezeu.

Astfel de dezastre nu s-au abatut de multe ori peste Israel. Inainte ei puteau sa-si scuture sandalele si sa paseasca inainte. Acum Ioel ii forteaza sa se opreasca si sa ia in serios pacatele savirsite (1:2-3).

Dumnezeu nu si-a incheiat inca lucrul. Daca Israel ar fi incercat simplu sa adune bucatelele trecutului si sa mearga inainte fara pocainta ar fi avut mai mult de suferit; ca si cum aceasta plaga devastatoare ar fi fost doar un antreu. Din fericire Dumnezeu a trimis lacustele. Domnul se refera la ele (2:25) ca la armata trimisa de El ca sa-si atinga scopul.

De ce a adus aceasta plaga? In Evrei ni se spune ca Domnul pedepseste pe cine iubeste (12:4-11). Ne disciplinam copiii nu doar ca sa pedepsim pacatele prezente, dar ca sa prevenim auto-distrugerea unui caracter in formare. Planul Lui Dumnezeu nu a fost sa raneasca si sa distruga, ci sa aduca pocainta, si restaurarea relatiilor distruse. Cind inima poporului s-a oprit sa-L mai doreasca, si a dorit mai mult lumea, Dumnezeu le-a socat sistemul ca sa-i ajute sa-si regaseasca pulsul spiritual normal cerut de El.

Principiile restaurarii.

Descoperim in capitolul 2:25-27 promisiunea lui Dumnezeu pentru Israel. Desi i-a pedepsit, El vrea sa-i restaureze. El promite sa inlocuiasca holdele distruse, sa restaureze economia, sa reinnoiasca legamintul Sau cu Israel. In zilele noastre promite sa repare vieti devastate, sa restaureze relatii distruse, sa puna in noi inimi noi. Dar inainte ca El sa curete mizeria si sa restaureze speranta, noi trebuie sa ne facem partea. Ioel 2:25 incepe cu “apoi”.   Ceva precede promisiunea Lui Dumnezeu. El cere actiune invatind poporul trei principii biblice ale reconcilierii. Dumnezeu ofera poporului oportunitatea de a rascumpara anii furati de lacuste. El ofera aceleasi principii de a curati anii de regrete si remuscari cladite in vietile noastre.

Incepe imediat fara a ezita.

Cind Dumnezeu il confrunta pe Adam el da vina pe Eva care acuza sarpele. In acelasi fel cind eram copii puteam spune:  Diavolul m-a facut sa gresesc. Azi imbracam scuzele cu haine mai frumoase: “E doar o minciuna mica”. “Trebuia sa protejez persoana aceasta”. “Toti insala la taxa”. “Vreau sa-ti spun despre pacatele acestuia ca sa te poti ruga pentru ea/el”… Dar cuvintele lui Ioel ne opresc de a ne scuza, trebuie sa spunem adevarul. Am gresit.  Sa ne apropiem de Dumnezeu cu inimi umile.(2:12-13)

Sa recunoastem: Eu sint de vina. Nu sa ne gasim scuze si sa ne plingem. Sa fim responsabili si sa acceptam responsabilitataea de a spune: E gresala mea. Sa ne aratam cu degetul pe noi insine recunoscindu-ne pacatele si consecintele aduse de ele. Si s-o facem imediat pentru ca Dumnezeu doreste sa restaureze relatia noastra intima cu El. In mila Sa vrea sa ne redea anii mincati de lacuste.

Intoarce-te fara reserve.

Domnul spune sa vii cu toata inima. Sa ne intoarcem la el cu umilinta, recunoscind si pocaindu-ne de toate pacatele. Ai vrea sa fii operat de un chirurg care, pentru ca nu vrea sa te faca sa simti durere, sa ignore tumoarea pe care o ai? Numim aceasta practica ne-medicala. La fel Dumnezeu cere sa ne marturisim toate pacatele pentru totala restaurare si iertare. In Israel era obiceiul de a-ti rupe hainele si a jeli ca expresie a parerii de rau. In timpul lui Ioel Dumnezeu cere mai mult decit un act superficial, vrea sa-ti predai inima. Cind inima ne e zdrobita inaintea Unui Dumnezeu sfint, raspundem cu post, plins in rugaciune si durere adinca. Nu spectacol emotional fara substanta spirituala. Cei din jur pot fi convinsi de sinceritatea noastra, dar Domnul ne cunoaste ipocrizia si il doare pentru noi. Expresia sincera a inchinarii trebuie sa curga dintr-o viata schimbata.

Pocaieste-te deschis fara ezitari.

Pocaieste-te onest si repede. Daca Duhul ti-a strapuns inina, nu lasa sa apuna soarele pina nu-L asculti si implinesti poruncile fara ezitare. Profetul Ioel cheama poporul la asta (2:15-17).

Citeva comenzi urgente: Suna trimbita. Cheama la post. Aduna poporul si sfinteste-l. Aduna pe batrini. Toti sa vina in mijlocul cetatii: tineri, batrini, adulti. Pocainta nu poate astepta, trebuie curatire in fata Unui Dumnezeu sfint.

De multe ori ne spunem ca asteptam momentul oportun ca sa ne pocaim. Ioel ne spune ca trebuie sa initiem acest moment nu sa meditam la el. Pocainta nu este numai pe vertical cu Dumnezeu, ci si pe orizontal cu oamenii. Daca ne-am exasperat copiii, sotul sau sotia, cei cu care lucram, noi trebuie sa reparam relatiile. Care este primul lucru despre care sintem intrebati cind intram la doctor? Daca avem asigurare, si un sir de intrebari: daca am mai suferit de vreo boala, ce tratament sau medicamente folosim… De ce? Pentru ca doctorul nu poate sa-ti dea diagnosticul si sa-ti prescrie medicatia daca nu-ti stie mai intii  istoria medicala. Parte din diagnosticare implica descoperirea trecutului.

Reflectind la trecut si privind cu speranta la viitor, priveste la David in Psalmul 139:23-24. Cere de la Domnul sa te ajute sa-ti cercetezi trecutul cu greselile lui – cuvinte pacatoase, atitudini, actiuni care nu L-au glorificat. Cere iertare de la el si de la cei pe care poate i-ai ranit . Cere Domnului sa-ti reinnoiasca inima. El ti-a promis aceasta. Trebuie sa-ti rezolvi problemele din trecut pentru ca sa poti avea succes in rezolutiile viitoare.

Cind dezastrul apare, in mod automat crezi ca Dumnezeu judeca o persoana sau un grup de oameni pentru pacatele lor. De exemplu la inceputul anilor 1980, unii au incercat sa creeze o conectie directa intre homosexualitate si epidemia de AIDS, sustinind ca  Domnul a trimis pedeapsa pentru acest pacat. Dar multi au contractat boala fara sa traiasca o viata pacatosa, incluzind copii inocenti, sau altii care au contractat-o prin transfuzii de singe. Ar trebui sa fim atenti si sa nu asumam ca toate circumstantele negative sint rezultatul pedepsei Lui Dumnezeu.

Isus adreseaza aceasta problema in Luca 13:1-5. La ce ne cheama Isus cind apare o tragedie?

Ar trebui sa ne intrebam cum de n-au venit aceste blesteme peste noi, de ce nu ne-au distrus pe noi. Problema este ca uitam cit de pacatosi sintem noi. Trebuie sa vina un astfel de dezastru ca sa ne trezeasca din letargia pacatului. Desi Dumnezeu nu trimite in timpul nostru aceleasi plagi ca in trecut, da voie ca situatii, sau circumstante ale testarii sa sa se abata peste noi ca sa ne maturizeze si sa ne sfinteasca, sa ne creasca. Data viitoare cind un prieten, sau cineva iubit de noi, sau chiar un dusman trece prin situatii dificile, in loc sa raspundem acestor tragedii blamind, sau cu o atitudine de superioritate, sa ne amintim ca ni s-ar fi putut intimpla noua. Raspunde cu blindete, cu un spirit umil, cu iubire asa cum te incurajaza Dumnezeu s-o faci. Asa ar trebui sa fie angajamentele, sau rezolutiile cu care sa intram in noul an; si Dumnezeu sa ne ajute la aceasta!

Anonymous