ORDINEA MORALĂ INSTITUITĂ DE DUMNEZEU

Întreita ordine Lumea a fost creată în conformitate cu anumite legi, cum ar fi legile fizice care guvernează Universul, conferindu-i raționalitate, deci ordinea fizică, apoi ordinea logică a gândirii și ordinea morală. Toate aceste legi își au izvorul în gândirea divină. De aceea, Creația oglindeşte desăvârșirea, înţelepciunea şi bunătatea lui Dumnezeu, pe care le putem

La inceput Dumnezeu a creat…!

Scriptura incepe cu creatia cerurilor si a pamintului (Gen.1-2) si se incheie cu noua creatie, un cer si pamint nou (Apoc.21-22): ‘Timpul primordial este recapitulat in timpul eschatologic’ (Towner, 2001:14). Daca legendele creatiei apartinind popoarelor antice incep cu teogonia (nasterea zeilor, divinitatilor), creatia descrisa in Genesa incepe cu cosmogonia (formarea universului):  1 . La început, Dumnezeu

Psalmii de lamentatie

Psalmii de lamentatie sint rugaciuni adresate lui Yahweh in situatii de criza cu intentia de a-L motiva  sa intervina intr-un mod salvator. Dar aceste rugaciuni de multe ori au fost intimpinate de o tacere divina profunda, tacere care n-a dus la resemnarea celui in cauza, ci din contra l-a determinat sa fie si mai agresiv

O PERSPECTIVĂ CREȘTINĂ ASUPRA SUFERINȚEI ȘI A MORȚII

That tangled mess that’s got you worried it’s just a dark cloud…and there’s a rainbow on the other side and a bright sky.  Pentru omul societății postmoderne, lipsit de perspectiva lumii de apoi, suferința, în general, și suferința finală, în special, nu are nici o noimă; ea este inumană, înfricoșătoare, revoltătoare chiar: „Durerea reprezintă un

CALEA CEA NOUĂ ȘI VIE

La Facere, Creatorul a sădit în inima omului legea morală naturală și lumina conștiinței (cf. Rom 2:14-15), ca acesta să aibă parte de o viețuire demnă de un purtător a suflării din Dumnezeu. Așa se face că moralitatea este o trăsătură constituitvă a ființelor umane. După Cădere însă acea lumină lăuntrică s-a încețoșat; și „Dacă

Teologie ori credinta?

Intrebarea este serioasa deoarece unii accentueaza teologia iar altii credinta si astfel se creaza o dicotomie intre teologie si credinta. In realitate teologia si credinta calatoresc impreuna, se tin mina de mina. Vrind-nevrind trebuie sa admitem adevarul ca toti sintem teologi si credem in Dumnezeu, Dumnezeu care uneori este imbracat in coloratura bisericii si denominatiei