Cele trei lumi ale textului biblic

Biblia nu este ‘Monitorul oficial’ nici constitutia unei tari ori un cod de reguli. Biblia este istorisire – naratiune in care ne este descrisa relatia dramatica dintre Creator si creatie. In cadrul general de naratiune sint incluse genuri literare diferite cu ajutorul carora autorii ne prezinta drama lui Yahweh cu fiinta umana creata dupa chipul si asemanarea Sa, dar si experientele poporului lui Dumnezeu cu Dumnezeu: ‘This Bible, which preserves ancient journey of faith, models for us our own journeys. We recognize something of ourselves in the struggles, joys, triumphs confusions, and despairs expressed by the biblical writers. Rather than a rulebook . . . the Bible is more a land we get to know by hiking through it and exploring its many paths and terrains. This land is both inviting and inspiring, but also unfamiliar, odd, and at points unsettling—even risky and precarious. I believe God encourages us to explore this land—all of it—patiently, with discipline, and above all with a sense that we, joining the long line of those who have gone before, will come to know ourselves better and God more deeply by accepting that challenge (Enns, 2014:24).

Explorarea si interpretarea Scripturii trebuie sa tina cont de: a. dimensiunea literara a Bibliei, b. natura contextuala antica a Bibliei, c. natura plurivocala, dialogica si uneori contradictorie a Bibliei. Daca nu sint luate in considerare aceste aspecte in interpretarea Scripturii, interpretarea este un faliment. Nu degeaba gasim in Biblie provocarea data de Pavel lui Timotei si care este valabila pentru toti cei ce predica: ‘Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului’ (2 Timotei 2:15). Este foarte important pentru un slujitor al lui Dumnezeu chemat sa predice ca sa invete, sa studieze pentru a putea interpreta adecvat Scriptura, iar daca nu vrea atunci mai bine sa se lase de meserie decit sa ofere tot felul de lucruri bizare care nu au nici in clin nici in mineca cu ceea ce vrea Dumnezeu sa ne spuna prin Biblie.

Din alta perspectica atunci cind un pasaj biblic este analizat, interpretul trebuie sa fie constient ca se confrunta cu trei lumi ale textului: a. lumea din spatele textului, b. lumea textului si c. lumea din fata textului.

a. lumea din spatele textului. Ce putem invata despre situatia istorica, culturala si sociala atit a autorului cit si comunitatii careia i se adreseaza autorul? Ce l-a determinat pe autor sa scrie? Ce a vrut autorul sa comunice audientei din vremea lui?  Intelesul este localizat in intentia autorului.

b. lumea textului.  Ce ne comunica textul? Care este genul literar al textului (poezie, lamentatie, etc)? Ce tehnici literare utilizeaza autorul? Care sint personajele din text? Care este contextul pasajului biblic? Intelesul este dat de text si nu de autor.

c. lumea din fata textului. Cu ce presupozitii venim la text?  Cum ne afecteaza textul? Ce ne spune textul despre Dumnezeu? Pasajul biblic este relevant pentru vremea de acum? Intelesul este formulat de cititor ori interpret.

Aceste trei lumi ale textului biblic constitue diferite sisteme de interpretare (autor, text si cititor, interpret). Dar o abordare integranta presupune ca ‘ meaning results from a conversation between the world of the text and the world of the reader, a conversation informed by the world of the author‘ (Tate, 2008:5). Cu alte cuvinte intelesul unui pasaj biblic este rezultatul dialogului dintre lumea textului si cea din fata textului, dialog care este informat (nu controlat) de lumea din spatele textului. Desigur ca subiectul prezentat cere o abordare mai ampla dar cred ca este suficient de clar ca interpretarea unui pasaj biblic nu este una simplista. Biblia nu a fost scrisa pentru noi, dar in mod indirect ni se adreseaza si noua, de aceea este necesar sa invatam cum sa interpretam Scriptura.

Bibliografie: Enns P. The Bible tells me so… HarperOne, 2014; Tate R. Biblical Interpretation, BakerAcademic, 2008.