DESPRE DUMNEZEUL CEL VIU

Dumnezeul revelat nouă în Sfânta Scriptură este un Dumnezeu VIU, atotputernic, atotprezent și atoatecunoscător. El a creat cele văzute și nevăzute, prin sfânt Logosul Creator. El este Sursa vieții, căci a suflat în om suflare de viață din Sine, făcându-l astfel un suflet viu. El este și Sursa vieții noi, care se capătă prin credința în Jertfa lui Hristos – este vorba de o viață care se va continua și pe celelalte Meleaguri binecuvântate.

În religiile păgâne, preotul însuflețea zeul, și nu invers. El o făcea prin anumite ritualuri, dar trebuia să aibă grijă ca zeul astfel însuflețit, nu cumva să-și piardă această viață insuflată de el, muritorul, și de aceea ritualul respectiv trebuia repetat zilnic.

Egiptul poseda secretul însuflețirii zeilor săi prin chiar faptul Ritualului practic. Rugându-i și punându-și mâinile asupra lor, preotul le dădea zeilor săi o viață reală [!]; îi încărca de o putere vitală [!]; îi anima cu adevărat [!]. Ca această încărcătură să nu se risipească, ea era reînnoită cu grijă în fiecare zi, printr-un rit deosebit și care avea o necesară rigiditate.

Îi împrumuta oare zeului o bucățică din propria sa substanță [!]? Îi dădea o încărcătură magică doar prin efectul unei inducții psihice [!]?

În fiecare dimineață oficiantul, după ce tămâia spațiul din jurul Sfintei Sfintelor –, capela încuiată unde era închis Zeul în timpul nopții –, deschidea poarta acestui mare tabernacol, saluta Zeul, se prosterna de mai multe ori înaintea lui, cânta imnuri, purifica Zeul cu apa celor patru urcioare liturgice, îl înveșmânta cu bentițe colorate, îl ungea cu mir; îl machia și, în sfârșit, îi oferea alimente și flori.[1]

 Așadar, preotul trebuia să-și purifice zeul cu „apa celor patru urcioare liturgice”,  Statuia trebuia ștearsă cu o bucată de țesătură, apoi trebuiau șterse „pomezile” (preparat cosmetic parfumat) din ziua precedentă. Aceste farduri  constituiau „ajutoare ale încărcăturii psihice”, cu alte cuvinte, ele constituiau secretul sau puterea de aducere la viață a zeului. Slabă nădejde! Slabă propteală! Este vorba de un dumnezeu de piatră, greu handicapat, care are nevoie de ajutorul și îngrijirea pământenilor și nu invers.

Ce mare diferență, când ne gândim la Dumnezeul nostru Cel VIU! El ne-a purificat pe noi, spălându-ne în sfânt sângele Mielului – Unicul Său Fiu.

          Preotul trebuia să-și ungă zeul cu mir și să-l machieze, adică să-l facă să arate mai bine; să arate cumva că ar fi viu, nu mort. Dar noi, cei care credem într-un Dumnezeu VIU, am primit noi de la El (și nu invers) o ungere minunată cu Duh Sfânt – izvor de înțelepciune și îndrumare: Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea (1 In. 2:27). Cu alte cuvinte, ungerea pe care o făcea oficiantul, zeului său, nu era adevărată, ci era „o minciună”.

          Apoi, zeului i se oferea mâncare: „alimente și flori”. Dumnezeul nostru Cel VIU se îngrijește de hrana noastră cea de tote zilele, nu trebuie ca noi să ne îngrijim de hrana Lui. El „dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” (2 Cor. 9:10), dar El ne dă și o hrană duhovnicească – „bucate grase și miezoase” din Cuvântul revelat, inspirat prin Duhul. Mai mult, Hristos – Dumnezeu din Dumnezeu adevărat – S-a dat pe Sine Însuși ca hrană duhovnicească, pentru toți aceia care-L urmează: Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură (In. 6:55). Prin împărtășirea noastră cu elementele euharistiei, noi ne împărtășim de fapt cu Hristos Însuși, cu lumină din Lumina Lui, cu înțelepciune din Înțelepciunea Lui, cu dragoste din Dragostea Lui, cu sfințenie din Sfințenia Lui, urcând mereu câte o treaptă înspre statura de om mare, înspre înălțimea staturii slăvitului nostru Hristos. Slavă Dumnezeului nostru Cel viu în vecii vecilor!

[1] Jean Mallinger, Pitagora și misterele antichității, Ed. Herald, București, 2013, p. 68.

Paraschiva Pop