Ezechiel capitolul 3

ezechiel 3Capitolul 3:1-3 A minca o carte.

1. Hrana asigurata.

a. Aceasta este sub forma de literatura. Ezechiel primeste un sul scris. Orice literatura buna este hrana pentru intelect – nu avem nevoie doar de piine si carne ci si de material pentru suflet. El sustine viata intelectuala promovind cresterea spirituala. Dumnezeu ne hraneste cea mai inalta functie a naturii noastre prin literatura. Duhul Sau vine prin adevarul Sau revelat prin cuvint. Acest cuvint este cuprins intr-o carte – Biblia.

b. Trebuie luata asa cum ne este data. Ezechiel n-a scris el insusi sulul ci l-a gasit. Cuvintul Lui Dumnezeu i-a fost trimis nu l-a inventat el, nici nu si l-a imaginat. Noi nu creem adevarul Divin, noi Il gasim in Biblie. Daca am fi onesti ar trebui sa luam ceea ce gasim acolo, nu sa ne hranim cu notiunile noastre si sa neglijam revelatia Divina.

c. Provizia Divina este ampla. Sulul este scris pe ambele parti – pe dinauntru si pe dinafara. Biblia contine mult mai mult in ea decit sulul lui Ezechiel. Este o biblioteca in ea insasi – cuvintele ei sint adinci si bogate, nu vorba goala. O vesnicie n-ar putea sa cuprinda vasta si variata ei invatatura.

2. Hrana consumata. Ezechiel nu trebuie doar sa citeasca sulul, trebuie sa-l minince. Tot adevarul Divin trebuie tratat la fel. Trebuie sa profitam de el si sa ne hranim zilnic cu el.

a. Trebuie sa fie o insusire (dobindire) personala. Ceea ce mincam intra in posesia noastra absoluta. Nu vom profita mult de nici o carte daca nu ne apropiem de ea in felul acesta. Maniacul care sta toata ziua in biblioteca nu este neaparat un student in litere. Posedarea unei mari biblioteci nu garanteaza ca esti un mare invatat. Mintea ne este hranita de cartile studiate, nu de cele pe care le umple praful pe rafturi. De Biblie profiti doar daca o folosesti. Unele Biblii arata suspicios de nefolosite, aceasta aratind ca sint mai mult pretuite ca obiecte de arta valoroase decit carti demne de studiu.

b. Trebuie sa fie o asimilare interioara. Nu-i bine sa treci doar in fuga pe linga cuvinte. Daca ideile ei nu au fost absorbite de intelect nu folosesc la nimic. De cartile bune nu se poate profita doar prin rasfoire. Poate avem multa cunostinta orala despre Biblie fara sa o facem hrana noastra zilnica. Intelesul textului: aluziile istorice si geografice, ca si referirile la unele obiceiuri si maniere, pot fi studiate si totusi Biblia poate fi in afara noastra si sufletele noastre pot ramine infometate dupa hrana spirituala, pentru ca nu luam adevarurile esentiale inauntrul nostru in : intelegere, meditatie si aplicare.

c. Trebuie sa fie intiparite in mintea noastra. Cind digeram hrana, ea se transforma in materia din care este tesut trupul nostru – singe, oase, nervi, carne… O carte bine digerata devine parte din viata noastra. Ne coloreaza gindurile, da ton si caracter mintii noastre, suflul ei exaltindu-ne. Aceasta este cea mai inalta folosire a literaturii. Asimilind pe Milton, pe Plato, sau alte mari suflete ale filozofiei si poeziei, sufletele noastre se ridica intr-o lume si atmosfera mai inalta.

3. Urmeaza efectele.

a. Un gust placut. Ezechiel gaseste ca sulul este dulce ca mierea. Cei cu mintea inerta nu au idee de ce delectari pierd nevrind sa se bucure de placerile oferite de o literatura buna. Scriitorul Psalmului 119 gaseste cele mai inalte delectari in Legea Domnului. Pentru cei mai iubitori studenti in Biblie adica cei care intr-adevar pretuiesc aceasta mareata carte de literatura despre Dumnezeu si om, ea este sursa celei mai profunde delectari. Cei ce intr-adevar simpatizeaza cu spiritul in care a fost scrisa Biblia niciodata n-o vor citi din obligatie. Se vor delecta cu ea ca si cum ar savura o mincare aleasa.

b. Urmeaza durerea. La fel ca Ioan dupa viziunea din Apocalipsa (10:10), Ezechiel ii gaseste amaraciunea mai tirziu (v.14). Motivul? Pentru ca plinsete si vaiete sint scrise in acest sul (2:10). Sint adevaruri amare in cuvintul Lui Dumnezeu care trebuie luate in seama. Cunostinta face placuta citirea Bibliei, dar urmeaza reflectarea dureroasa la adevarurile mentionate in ea. Totusi amaraciunea aceasta este ca a unui medicament care da sanatate.

c. Rezultatul final este cresterea puterii. Ezechiel are puterea de a sta ferm in fata poporului razvratit, fata lui devine ca un diamant. Hranirea din cuvintul Lui Dumnezeu ne face ca invatindu-l sa-l putem aplica si demonstra prin comportarea noastra.

Capitolul 3:5 Misiunea

Ezechiel n-a fost trimis ca Iona intr-un oras strain. Desi traia deja in Babilon printre oameni care vorbeau o alta limba, el n-a fost chemat sa predice bastinasilor, ci concetatenilor everi intr-o tara straina. El este misionarul tipic al Vechiului Testament.

1. Cerintele misiunii. Descrise pe scurt sint doua mari cerinte intr-o misiune.

a. Rude apropiate. Sint fratii nostri. Caritatea si mila incep de acasa, dar lucrarea misionara se intinde pina la marginile pamintului. Se mentioneaza, printre cei care cunosc misiunile, ca afectiunea fata de vechea tara este plina de caldura inca. A-i trata pe cei ce vorbesc aceeasi limba ca si tine cu raceala ar insemna o neglijare cruda a legaturilor familiale.

b. Nevoi urgente. Se spune ca aceste misiuni din diferite tari ar trebui sa-si asigure ele insele cerintele religioase. O astfel deafirmatie pripita tradeaza ignoranta fata de conditia lor. Nu pot fi puse la un loc cind se discuta despre ele pentru ca sint diferente enorme intre lucrarile misionare in ceea ce priveste resursele si capacitatea pentru activitatea religioasa. O tara in care lucrarea misionara a inceput de sute de ani poate sa-si asigure aceste cerinte, dar trebuie sa luam in consideratie noile misiuni cu cea mai cruda si neprelucrata civilizatie. Aici omul lupta pentru viata de zi cu zi. Aici oameni tineri, lasind in urma influenta casei, se gasesc in compania celor mai aspre caractere. Exista putina provizie, sau de loc, pentru asistenta spirituala a acestor oameni. Putem sa mergem dupa ei in jungla, sau sa-i lasam mai departe asa cum sint.

2. Dificultatea misiunii.

a. Lipsa de noutate. Ne putem imagina tablouri romantice ale acestor misiuni, ca ale acelora din Africa sau Noua Guinee, care umplu de emotie pe spectatori. Limba este cea engleza, locul este comun, nu prea multa aventura. Dar numai o minte superficiala poate fi descurajata de niste obiectii atit de copilaroase, cind nevoia urgenta de proclamare a Evangheliei te preseaza.

b. Duritatea caracterelor. Poate acesti oameni nu vor vorbi un dialect greu de inteles, dar libertatea in care traiesc ii transforma in cele mai salbatice caractere. Au emigrat doua clase: cei mai energici si de valoare lucratori, care au venit aici de buna voie avind un motiv intemeiat, o cauza, si cei multi, incapabili, trimisi sau chemati de prietenii, sau rudele lor la fel de neajutorate.  Ajunsi aici  intr-o lume noua nu inseamna ca si caracterul lor s-a innoit, sau schimbat. O mare sarcina revine deci tinerelor comunitati de a se apara de influente periculoase.

c. Intinderea ariei. Unele locuri sint intinse si putin populate, asa ca misionarii trebuie sa circule distante mari si parohiile lor pot fi cit o tara. Este nevoie de oameni cu mare energie si devotament pentru asa o munca.

3. Lucruri incurajatoare pentru lucrarea misionara.

a. Acces imediat. In unele locuri: transport sigur, guvern care nu se opune, aceeasi limba, sustinere din partea celor apropiati.

b. Viitor care aduce satisfactii mari. Daca suflete vor fi cistigate pentru Cristos, cel mai proaspat, puternic si promitator suflu de viata este asigurat pentru cauza adevarului si dreptatii. Mai mult decit atit, nici o munca nu este rasplatita mai bine decit o misiune de succes. Noile biserici trebuie plantate si hranite doar pentru o vreme si vor fi repede independente devenind centre de ajutorare. In timp ce bisericile misiunilor straine seamana prea mult cu iedera care trebuie sa se agate mereu de ceva exterior pentru suport, bisericile native sint ca si copaceii tineri, avind nevoie doar de un par pentru o vreme ca sa-i tina drept si sa-i ajute sa reziste furtunii, apoi se pot dispensa de el , nu mai au nevoie de ajutor si suport.

Capitolul 3:9 Cel ferm, cel neinduplecat.

1. Ce inseamna pentru o frunte sa fie tare ca diamantul.

a. O asprime interna. Zaharia scrie despre cei “ce si-au facut inima tare ca diamantul” (Zaharia 7:12). Ezechiel nu face aceasta, el are doar fruntea ca un diamant. Inima ca diamantul este un semn al pacatului. Va falimenta cu siguranta in orice atentat al lucrarii spirituale. Trebuie sa avem simpatie, mila fata de cei pe care vrem sa-i ajutam. E posibil sa avem de-a face cu cei cu piele aspra dar cu inima moale. Din nefericire cei cu pielea tabacita sint prea adesea si cu inima impietrita. O frunte impietrita nu implica dorinta de a se sensibiliza sub o mina fina, este insensibila la critica.

b. Este rezistenta in fata obstacolelor, sau pericolelor progresului. Diamantul trebuie sa fie in frunte, in fata. Ca si armura crestinilor, scutul in fata. Vrem securitate si tarie mai mult in avans.

c. Este rezistenta in fata gindurilor. Fruntea acopere creierul, il pazeste. Multe vor misca inima,  dar nimic, nici o consideratie umana nu va schimba convingerile.

d. Este impietrirea unui organ vital. Creierul trebuie adapostit, altfel viata se va pierde. Poate ne vom apara impotriva atacurilor din afara vietii noastre religioase, dar incoronata citadela a credintei nu trebuie atinsa.

2. De ce trebuie sa fie fruntea ca diamantul.

a. Este o cerinta in fata opozitiei oamenilor. Ezechiel a trebuit sa faca fata unor oponenti puternici. Slujitorul adevarului trebuie sa fie obisnuit cu nepopularitatea. Daca oamnenii vorbesc intotdeauna bine despre un mesager divin exista suspiciuni de slabiciune in urmarirea unui capriciu al popularitatii. Trebuie sa existe un adevar neplacut pentru predicatorul credincios pe care el trebuie sa-l declare.

b.Este necesara pentru succes. Profetul trebuie sa ghideze, sa modeleze, sa influenteze pe om. Daca este doar o persoana inconsistenta, schimbatoare misiunea lui va falimenta. Adesea trebuie sa se puna in fata torentului ca o stinca. Deciziile si fermitatea sint esentiale in slujba liderului. Lucratorul crestin caruia ii este frica de congregatia sa isi pierde dreptul de a mai fi invatator.

c. Se cere loialitate fata de Dumnezeu. Profetul este mesagerul Lui Dumnezeu, predicatorul crestin este slujitorul Lui Cristos. El va sta in picioare, sau va cadea in fata Stapinului. Slugarnicie in fata oamenilor iseamna tradarea datoriei fata de Dumnezeu.

3. Cum poate sa devina fruntea de diamant. Multi dintre adevaratii lucratori crestini sint in mod natural atit de sensibili si timorati incit au nevoie de o asigurare ca cea data lui Ezechiel. Dumnezeu a facut fruntea profetului ca diamantul. Este o lucrare Divina. Dar sint idei umane prin care lucreaza:

a. Dumnezeu trebuie sa fie mai de temut decit oamenii. Trebuie sa ne amintim ca “frica de om ….aduce o cursa”. Daca ne lasam tentati de frica fata de om riscam ca minia Lui Dumnezeu sa se abata supra noastra.

b. Trebuie sa ne punem increderea in protectia Lui Dumnezeu.El nu va lasa ca proprii Sai agenti sa piara. Cind oamenii fac tot ce pot  mai rau, ajutorul Lui Dumnezeu este la indemina. Si chiar daca finalul va fi moartea, ne asteapta cununa martirajului.

c. Trebuie sa fie o convingere adinca a adevarului mesajului nostru. O minte dusa de valuri nu va suporta expresia diamantului. Trebuie sa fim siguri pe noi si atunci vom indrazni sa infruntam lumea. Adevarul este cel ce intareste fruntea in fata opozitiei, a necredintei.

d. O intentie onesta va face diamantul mai ferm. Egoismul se clatina – mila e puternica. Mina ucigasului tremura – mina chirurgului e ferma chiar daca pacientul se stringe la vederea cutitului. Cind vrem sincer binele oamenilor putem sa ne permitem sa fim neintelesi si poate chiar sa zimbim cind ceilalti se pling impotriva lipsei noastre de bunatate, sau finete. Motive deosebite pot sa inmoaie fatada pe care o prezentam in fata lumii. O devotiune lipsita de egoism va fi brava, puternica, la fel ca diamantul.

Capitolul 3:14 Un inceput de viata.

Ezechiel descrie aici inceputul lucrarii sale active. Pina acum a avut un timp de pregatire, comunicind cu cerul in viziuni si cuvinte. Acum a venit timpul sa-si inceapa misiunea printre captivii din Babilon.

1. Profetul este purtat de Duhul Lui Dumnezeu. Desi nu trebuie sa ne inchipuim ca a fost ridicat in trup printre nori si parasutat in mijlocul camarazilor sai putem fi siguri ca vizita sa a fost o lucrare Divina. Ca si Filip cind a fost luat de la famen si trimis la Azot (Fapte8:39,40), Ezechiel a simtit puterea mareata a Lui Dumnezeu trimitindu-l in lucrare. Inspiratia Divina nu numai ca ilumineaza dar si indeamna. Duhul Lui Dumnezeu L-a trimis pe Isus in pustie (Marcu 1:12). O astfel de actiune n-a implicat o constringere, n-a fost impotriva vointei Sale. Dumnezeu lucreaza cu oamenii in acest fel doar daca vor. Vointa omului este atit de supusa voii Divine incit sint inseparabile. El devine in ascultare un instrument Divin. Numai in acest fel se face cea mai inalta lucrare a Lui Dumnezeu. Fara un impuls spiritual maret o astfel de sarcina ca cea data de Dumnezeu robilor sai n-ar putea fi indeplinita. Cu El cel mai greu si poate imposibil lucru devine un succes.

2. Profetul este indurerat dar si furios.

a. Indurerat. Profetul este amarit si cauza intristarii sale este ca trebuie sa aduca vesti rele si sa faca fata unor ascultatori insensibili, care nu vor sa-l ia in seama. Nimic nu e mai dureros pentru un suflet plin de compasiune. Daca un pastor s-ar desfata in denuntarea pacatului si ar avea placere in descrierea ororilor pedepselor viitoare, ar avea o inima demonica. Un adevarat preot al pocaintei trebuie sa fie o voce miloasa, plina de regrete. Trebuie sa fie dureros pentru un om sensibil sa se gaseasca in postura de a-si crea singur lipsa de popularitate prin expunerea cu fidelitate a mesajului. Fata sa este poate ca de stinca dar inima ii singereaza.

b. Furios. Ezechiel a mers in foc. Exista o minie dreapta. Domnul Isus a fost indignat de cruzimea si ipocrizia oamenilor. Un om incapabil sa simta o astfel de minie este lipsit de puterea constiintei. Dragostea trebuie sa fie in inima lucratorului, dar minia impotriva pacatului si-o poate arata in vorbe si atitudine.

3. Profetul simte mina puternica a Lui Dumnezeu peste el. Domnul nu numai ca il trimite dar il si insoteste. Duhul l-a dus inainte iar mina puternica a Lui Dumnezeu a fos asupra lui tot timpul calatoriei. El simte mina Lui Dumnezeu in diferite feluri:

a. Il impinge inainte. Domnul isi tine slujitorul in fata. Atita vreme cit este cu el nu va permite lasitate, sau indolenta.

b. Il sustine. Mina LuI Dumnezeu este o mina care ajuta, care sprijineste, suporta. Dumnezeu il sustine pe cel trimis.

c. Il retine. In timp ce isi impinge slujitorul pe drumul drept, Dumnezeu il si retine – este la fel ca o centura de siguranta, care il apara de pacat, pericol, ruina, pieire.

d. Il ridica. Slujitorul Lui Dumnezeu poate aluneca, sau cadea. Atunci nu este parasit. Aceasi mina puternica il ridica si il pune in picioare din nou, dindu-i victorie.

Capitolul 3:15 Tacere.

Ezechiel ajunge in mijlocul fratilor lui captivi si sta inmarmurit in fata lor timp de 7 zile. La sfirsit cuvintul Lui Dumnezeu il ridica trimitindu-l in misiune. Sa invatam lectia celor 7 zile de tacere caci poate fi mai valoroasa ca orice. Se pare ca am pierdut facultatea aceasta a tacerii. Alergarea si vuietul acestei lumi moderne a omorit aceasta veche putere si adincimea ei spirituala s-a pierdut pentru noi. Ar trebui s-o redescoperim. Tacerea are nuante in acord cu circumstantele care o provoaca si starea sufleteasca nutrita. Iata citeva din caracteristicile tacerii in cazul lui Ezechiel:

1. Tacerea durerii, sau a jalei. L-a durut starea poporului captiv si faptul ca pe deasupra mai trebuia sa adauge si el mesajul lui plin de distres prin cuvinte de avertizare si mustrare. Ca un adevarat patriot a gasit in starea fratilor sai o ocazie de durere personala. Ca un om cu inima zdrobita n-a putut sa nu il doboare rusinea si pericolul in care se aflau. Durerea lor i-a inmuiat inima si i-a oprit vocea. Referindu-se la un timp de suferinta extrema David spune in Psalmul 39:2 “Am stat mut, in tacere: am tacut, macar ca eram nenorocit; si totusi durerea mea nu era mai putin mare.”

2. Tacerea intrebarilor, a mirarii. Profetul a fost coplesit de mirare in fata acestui distres al fratilor sai. O mare surpriza produce un soc al tacerii, aruncindu-ne de pe linia familiara a gindirii, asa ca nu mai stim ce sa credem, sau sa spunem. Din fericire nu mai stii ce sa spui altfel s-ar putea sa izbucnesti in expresii neplacute.

3. Tacerea milei. Cei trei prieteni ai lui Iov au stat impreuna cu el afara, pe jos, timp de 7 zile si 7 nopti pentru ca i-au vazut durerea (Iov 2:13). In astfel de situatii chiar cele mai dulci cuvinte zgirie. Nu putem atinge o rana deschisa nici in cea mai delicata maniera fara sa provocam mai mare durere. O privire plina de mila ajuta mai mult decit orice discurs. A plinge cu cei ce pling face mai mult decit o predica.

4. Tacerea anticipatiilor. Ezchiel a asteptat in tacere sa primeasca mesajul pentru captivi. Neavind inca dezlegarea de a vorbi isi tine buzele lipite. N-ar trebui sa vorbim pentru ca trebuie sa spunem ceva, ci numai pentru ca avem ceva de spus. Ar fi mai bine pentru unii dintre noi sa pastram o tacere indelungata si atunci cind deschidem gura din ea ar trebui sa porneasca doar cuvinte care cintaresc greu.

Capitolul 3: 17-21 Varietatea judecatii.

Datoriile si responsabilitatile profetului ca strajer, care sint descrise aici, primesc mai mare atentie mai tirziu in carte, de aceea vor fi studiate mai amanuntit acolo. Cealalta parte a subiectului -cea care priveste vina si pericolul in care se gaseau oamenii, care sint puse de asemenea inaintea noastra in acest pasaj sint demne de o mare consideratie. Sa privim acum la aceasta.

1. Judecata este determinata de vina personala. Dumnezeu judeca drept si cinstit. El  nu imparte judecata in mod general; fiecare caz este luat in detaliu, amanuntit. Nu va fi o retribuire viitoare generala, fiecare om va fi judecat pentru vinovatia lui. Vor fi diferente in felul in care vor fi tratati cei pacatosi: dupa comportare si circumstante. Ispita este cintarita pe de o parte, lumina si ocazia pe de alta parte. Copilul din casa hotului nu poate fi judecat ca si cel dintr-o casa cretina. Ignoranta paginilor ii pune intr-o categorie diferita in ziua judecatii, fata de locuitorii dintr-o tara crestina. Exista astfel nu numai o diferenta intre vina diferitelor fapte – pacate minore sau crime majore – exista de asemenea o diferenta intre vina faptelor similare comise de oameni situati diferit.

2. Judecata este afectata de comportarea ulterioara. Intregul pasaj trateaza acest comportament ulterior. Se presupune ca pacatul a fost deja comis. Totusi arata o varietate de posibilitati ca si consecinta  comportarii ulterioare. Nu ne putem intoarce la trecut. Istoria nu poate fi stearsa cu buretele. Ceea ce s-a facut ramine un fapt implinit. Totusi fructul ei rau poate fi nimicit, sau poate fi mincat pina la ultima farimitura. Comportamentul de mai tirziu poate agrava vina, adinci culoarea neagra a cernelii, sau adauga la greutatea comportarii iminente. Sau poate fi la fel cum ridici greutatea condamnarii si deschizi o usa de scapare. Avem de-a face cu un Dumnezeu personal, nu cu un Nemesis orb. Dumnezeu conduce dupa lege, aceasta lege nu este un sistem mecanic. De aceea:

a. Exista speranta pentru cel mai mare pacatos. Nu trebuie sa disperi.

b. Este gresit pentru pacatos sa fie nepasator. Soarta nici unui om nu este atit de rea incit sa nu poata fi si mai rea. Chiar cel mai josnic pacatos poate fi avizat de pericolul de a-si intensifica vina deja hidoasa, si de a i se multiplica multele lovituri pe care deja le-a primit. Posibilitatile raului sint infinite, la fel sint posibilitatile unei mai mari pedepse. Asa cum sint al treilea si al saptelea cer, la fel sint mai adinci si mai intunecoase si oribile cercuri interioare ale pedepsei viitoare.

3. Vina variaza in concordanta cu avertizarea primita de pacatos si felul in care el o priveste. Aici sint 4 cazuri posibile:

a. Pacatosul neavertizat sufera. El nu poate fi scuzat pentru ca nu i-a fost trimis nici un profet. Pentru el aceasta apare nedrept , dar nu este asa, pentru ca nici un om nu poate fi socotit pacatos pina ce el insusi nu stie ca face ceva gresit. De aceea in lumina propriei lui constiinte el trebuie sa fie judecat si condamnat. Mai mult decit atit degradarea morala a pacatului la pagini si chiar la oamenii ignoranti de linga casa este un fapt care trebuie sa aduca consecintele naturale. Daca numai cel cu inima curata l-ar vedea pe Dumnezeu, cel necurat a scapat viziunea datatoare de fericire din lipsa facultatii de a o primi. Pacatul ucide sufletul din necesitate naturala.

b. Pacatosul avertizat care persista in pacat va suferi o pedeapsa mai mare. El nu numai ca moare, dar singele sau este pe propriile miini. Aceasta implica o agravare a pacatului si in consecinta o crestere a pedepsei.

c. Omul neprihanit care a cazut este pedepsit, desi n-a fost avertizat. Bunatatea sa anterioara nu-i da imunitate in pacatul prezent. El dintre toti oamenii este cel mai putin scuzat chiar in lipsa de avertizare, pentru ca singur a stiut ce pericol il paste. Ochii lui au fost odata deschisi. Poate a fost nepasator si pacatul l-a luat prin surprindere. Dar aceasta nu anuleaza vina pentru ca ar fi trebuit sa se roage si sa fie atent in fata ispitelor.

d. Omul neprihanit care a cazut, dar care se caieste cind primeste avertizari este iertat. El este judecat dupa intoarcerea cursului comportarii sale. Prea adesea disperarea, sau indiferenta periculoasa urmeaza caderii unui om bun. Dar gratia Lui Dumnezeu este valabila pentru toti cei ce se pocaiesc, la fel ca si pentru cei care nu L-au cunoscut niciodata. Cel ce cere de la discipolii Sai sa ierte de saptezeci de ori cite sapte greselile, este indelung rabdator, plin de bunatate fata de cei ce cu adevarat se pocaiesc.

Capitolul 3:22-24. Pe vale si acasa.

Profetul este trimis mai intii in vale si apoi in casa sa. In ambele cazuri el urmeaza calauzirea Divina. In ambele este separat de prietenii si vecinii sai. Dar exista anumite diferente in cele doua experiente pline de semnificatie.

1. Pe vale.

a. Scena. Daca Ezechiel este trimis la vale aceasta este cu siguranta pentru ca era un loc adaptat la ceea ce trebuia sa se intimple acolo. Trasaturile caracteristice erau smnificative pentru misiunea primita de profet. Notati citeva dintre ele:

_ Retragerea din societate. Multimea evreilor intristati era pe malurile riului, si Ezechiel trebuia sa se desparta de ei si sa se retraga in solitudinea vaii. Nu este bine ca omul sa traiasca tot timpul in mijlocul multimii. Adincimea sufletului trebuie cultivata in retragere. Dumnezeu nu se arata mereu in mijlocul multimii. O viata prea publica este superficiala si insensibila.

_ La loc larg unde poti respira in voie. Valea este spatioasa si scapi de atmosfera sufocanta a locurilor inchise. Ochii se pot plimba peste intinderea vasta. Sufletul scapa de simtamintul de limitare. Scapi de multimea care te imbulzeste. Cind apare gloria Lui Dumnezeu are loc larg de desfasurare.

_ Deschidere spre cer. Nu exista acoperis, poti privi direct la cer. Ciocirlia poate zbura din cuib acolo unde o poarta aripile, noi vrem libertate de la limitatiile pamintesti. Pentru asta trebuie sa zburam departe, sa ne dezlegam de ceea ce ne incurca in aceasta lume, sa cautam partasie libera cu Dumnezeu.

b. Evenimentele. Odata ajuns in aceasta vale, acest om al Lui Dumnezeu vede noi minuni, ii apare gloria Divina. Poate multi au petrecut timp in acel loc: triburi ale desertului, poate pastori cu turmele si-au intins corturile acolo dar cerul le-a fost inchis. Multe scene ne pot pregati pentru viziuni ceresti, dar nu le pot crea. Cind gloria se descopera ne este garantat cel mai mare privilegiu si orice calatorie ni s-ar cere sa facem se merita pentru a avea acest privilegiu. Nu ne mai uitam la el ca la un spectacol exterior. Da, poate fi o glorie Divina in vale, un inger al revelatiei Divine, o infatisare a intelepciunii si frumusetii ceresti.

2. In casa. Aparitia gloroiei Lui Dumnezeu in vale il atrage pe profet provocindu-i o teama plina de reverenta care il trinteste la pamint. Dar el nu va sta acolo coplesit, urmeaza cuvinte ceresti si viziuni ceresti care au importanta practica. Dumnezeu nu se reveleaza oamenilor numai ca sa-i orbeasca cu splendoarea Sa; o viziune a gloriei nu este suficienta fara un mesaj al adevarului. Revelatia te lasa sa cunosti mintea Lui Dumnezeu, vocea vorbeste in mod practic. Trecind peste acesta uimire, profetul se ridica si merge la casa sa.

a. Scena.

_ Cea mai mare intimitate. Ezechiel s-a retras cu Dumnezeu pe vale. In casa el este in izolare. Cristos i-a invatat pe ucenici sa se inchida in odaita si sa se roage Tatalui in ascuns (Matei 6:6).

_ Separare de lumea exterioara. Pe cimp omul are spatiu, in casa este inchis intre pereti. In cimp este deschis vocii naturii, inauntru este lasat prada experientelor subiective.

_ Incetarea lucrului. Profetul trebuie sa-si lase lucrarea pentru o vreme si sa astepte cu rabdare.

b. Folosul acestei scene. Retragerea in secret iti da timp de repaus, timp de care au nevoie toti lucratorii. Avind aceasta oportunitate trebuie s-o foloseasca in meditatie si rugaciune, caci aici sufletul primeste forte noi si provizii proaspete.

Nota – Ezechiel primeste viziunea in vale inaintea retragerii in solitudinea casei. Ca sa fie profitabila meditatia trebuie sa se bazeze pe revelatie.

Capitolul 3:25 Profetul ramine , inmarmurit, extaziat, fara cuvinte.

Aceasta este ceva anormal pentru unul care este un vorbitor prin chemarea sa, care de fapt are misiunea de a-si folosi vocea.Ceva trebuie sa fie in neregula ca el sa fie redus la tacere. Intimplarea, cauzele si consecintele unui asemenea fenomen trebuie sa fie de o importanta esentiala.

1. Faptul. Limba profetului i-a fost lipita de cerul gurii. Deci si daca va vrea sa vorbeasca nu va fi in stare. Ca inainte pe vremea lui Samuel cuvintul Domnului va fi rar, si vedeniile nu vor fi dese (1 Samuel 3:1). Mesajul Divin inceteaza.

a. Nu mai este lumina. Soarele este eclipsat, in mijlocul zilei este intuneric. Adevarul dispare in obscuritate. Cerul nu mai are inteles si omul este lasat singur pe pamint.

b. Mina care ghideaza si indruma dispare. Lasati in intuneric, oamenii cad in gropile pierzarii  sau in mlastina erorilor. Nu este nici o avertizare care sa-i pazeasca de pericol.

c. Nu mai este vocea care sa comande. Acum oamenii sint liberi sa-si aleaga calea.

d. Nu mai exista consolare, sau mesaj al harului. Profetul n-a fost doar un mesager al predictiilor de judecata, ci a fost si cel care i-a consolat pe cei intristati, aducind mesajul Mesianic al sperantei. Acum cuvintele lui au incetat. Daca nu exista cer intunecat de nori, nu exista nici curcubeul – a disparut.

2. Cauza sau motivul acestei taceri.

a. Tot acest lucru este mina Lui Dumnezeu si puterea Lui cea mare. El este Cel ce paralizeaza limba slujitorului Sau, nu este reticienta profetului. Revelatia nu este smulsa din cer prin vrajitorie, sau magie neagra. Este vointa libera a Lui Dumnezeu care trimie mesajul si  tot El este Acela care-l poate retine; nici o indeminare, sau putere omeneasca nu-l poate forta. Buzele profetului de la care Dumnezeu a oprit mesajul sint cu siguranta sigilate pentru toate noile revelatii Divine. El este ca un mort de la care oamenii nu mai pot avea vreun secret dezvaluit. Un profet neinspirat nu poate scoate la iveala o revelatie.

b. Din cauza pacatului omului. Aceasta tacere este un act judiciar. Dumnezeu  nu lucreaza dupa capricii, dar nici nu actioneaza cu o uniformitate mecanica. Nu-si iroseste cuvintele de har pentru totdeauna. Cristos si-a avertizat ucenicii sa nu arunce margaritarele in gura porcilor. Citi nu au auzit Evanghelia de atitea ori si totusi nu au primit-o? De ce sa se mai arunce saminta pe marginea drumului ca s-o manince pasarile, sau sa fie calcata in picioare?

3. Scopul. Trebuie sa fie un anumit scop pentru care inceteaza profetiile. Acest obiectiv, sau scop este mai mare decit o economie de efort. Dumnezeu are planuri pozitive in tot ceea ce face. El nu se retrage de pe cimpuri neroditoare din frustrare, sau pentru a se margini la arii mai mici. La inceput incetarea profetiei vine ca o usurare de la inconvenienta admonestarilor. Ea a fost folosita sa arate oamenilor fata urita a pacatului. Acum sint eliberati de insistentele suparatoare ale prorocului, dar se pot vedea si alte efecte.

a. Se vede valoarea a ceea ce a fost neglijat. Chiar daca nu recunoastem acest fapt prezenta vocii Divine este o lumina, un sfat si un ajutor. Oamenii vor invata sa o pretuiasca atunci cind au pierdut-o. Nu stim cit este de nepretuit un prieten pina cind nu a fost luat din mijlocul nostru. Poate de multe ori am fost iritati de ceea ce ne  spunea – cite o data ne dam seama prea tirziu cit ne lipseste.

b. A vorbi prin tacere. Multe cuvinte s-au pierdut si tacera poate fi acum mai elocventa. Incetarea profetiei te poate provoca la reflectarea asupra vechiului mesaj.

c. A accentua gravitatea vinovatiei. Cu cit primesti mai multe cuvinte de avertizare cu atit se agraveaza vinovatia respingerii lor.

Capitolul 3:27 Libertatea auzirii si ascultarii.

Jeremy Tailor a scris in “Libertatea de a profeti”, cind acest drept a fost contestat cu injustitie ca in timpurile faradelegii libertatea ascultarii a fost pusa sub restrictie. Cind nu este impiedicata, sau stinjenita, ea aduce cu sine propriile sale responsabilitati. Acum insa toti avem libertatea acesta; dar folosirea, sau abuzarea ei cheama la citeva consideratii.

1. Modul de folosire al libertatii de a auzi:

a. Toti oamenii sint liberi sa auda cuvintul Lui Dumnezeu. Nu este doar un mesaj pentru preoti, este dat tutror oamenilor. Nu este trimis unei elite, ci apartine multimii. In revelatia crestina nu este o doctrina ezoterica.

b. Toti pot intelege cuvintul Divin. Chiar copiii pot profita de acest adevar pretios. Valoarea lui o poate intelege orice inima doritoare. Calea ei este asa naturala incit nici un om nu se poate pierde daca o urmeaza cu inma curata.

c. Orice om are dreptul de a primi cuvintul Lui Dumnezeu. Este datoria noastra sa imprastiem mesajul Biblic in lume. Daca Dumnezeu ne-a dat vorbirea si ne putem exprima in asa fel ca orice popor, limba, sau natiune sa ne inteleaga este datoria celor carora li s-au incredintat aceste minuni ale Lui Dumnezeu sa vada daca se face totul ca ele sa ajunga pretutindeni ca sa-i cistige pe toti oamenii pentru cauza Lui Dumnezeu.

d. Toti oamenii la care a ajuns cuvintul Lui Dumnezeu sint sub solemna obligatie ca sa-l vesteasca. Libertatea nu ne scuteste de a ne achita de datorie, din contra este conditia esentiala de a o practica. Daca Dumnezeu vorbeste noi putem refuza sa fim atenti, dar sintem obligati sa-l ascultam si numai prin ascultare el ne poate fi de folos.

2. A abuza de aceasta libertate a auzirii. Este posibil sa ne abtinem daca acest lucru ne sta in putinta. Dumnezeu nu forteaza pe nimeni sa asculte cuvintul sau sa intre in Imparatia Sa. Bunul Pastor cauta oaia pierduta, o cheama la El dar daca ea este inclinata spre rau poate sa inchida urechea la vocea Lui miloasa.

a. Ar fi fara folos sa obligi la ascultare. Dumnezeu nu vrea aceasta. Revelatia care nu este bine venita poate aduce putin folos. Dumnezeu ne binecuvinteaza doar daca noi dorim aceasta. Intr-o inima rebela binecuvintarea se poate transforma in blestem.

b. A fi inteles. Cuvintul Lui Dumnezeu trebuie primit cu intelegere. El nu este o relatare a faptelor exterioare, cit este o lumina care sa straluceasca in inima. Deci daca limbajul lui este respins de urechile noastre adevarul va ramine tot afara. Trebuie sa-i auzim sunetul si mesajul continut.

c. Refuzul de a auzi cuvintul Lui Dumnezeu stirneste o mare reponsabilitate. Ca un cuvint de comanda el cere ascultare. A te impotrivi sa-l primesti inseamna razvratire si neascultare. El ofera gratie si mila Divina. A nu-l lua in seama este o insulta la adresa Celui plin de har care il rosteste. Asta inseamna a fugi de riscul judecatii severe, cind am putea fi salvati prin el daca sintem atenti la ce ne spune. Cei ce fac asa nu au scuze in ziua judecatii. Va fi mai usor pentru Tir si Sidon decit pentru unii ca acestia.

SCURTE PREDICI ALE ALTOR AUTORI

Capitolul 3:14

Profetul Ezechiel ar fi fost mai putin uman daca n-ar fi simtit cu putere trimiterea dureroasa care i-a fost incredintata. A fost patriot si  profet; distresul si problemele sale au fost ridicate nu atit din descurajare naturala a pozitiei si slujbei sale , ci din simpatia si mila fata de compatriotii sai, observarea dimensiunilor si pacatelor lor , durerea lui pentru soarta lor. Si totusi n-a fost voia Lui Dumnezeu ca durerea lui sa se interpuna in fata eficientei lucrarii sale. Si Dumnezeu care l-a chemat la lucrarea aceasta speciala a ales ocazia starii lui depresive ca ocazie a interventiei in numele sau si pentru intarirea sa. Atunci cind Ezechiel a fost in mare amaraciune mina Lui Dumnezeu a fost tare peste el. Aceasta experienta nu a fost ceva special doar pentru profet, multi din slujba Lui Dumnezeu au avut in timpul durerilor lor mina Lui Dumnezeu peste ei o mina de incurajare, ghidare si binecuvintare.

1. Starea depresiva naturala a lucratorilor dezamagiti ai Lui Dumnezeu. Circumstantele descrise in context sint suficient de abundente ca sa intelegem durerea si amaraciunea din sufletul profetului. Orice slujitor al Lui Dumnezeu poate intra mai mult sau mai putin in aceste stari. Conditiile lucrarii sint adesea descurajante si dureroase.

2. Exista pericolul ascuns in efectul amaraciunii morale de a face lucrarea ineficientra. O inima vesela contribuie la eficienta lucrarii. Daca tinta este grea si dureros de dificila nu va fi atinsa usor daca amaraciunea sufletului predomina. Bucuria in Domnul este taria noastra.

3. Interpunerea interventiei Divine aduce putere, poate face pe oricine apt pentru lucrarea spirituala. “Mina Domnului” spune profetul “apasa tare peste mine”. Aceasta expresie metaforica este plina de semnificatii.

a. Tare sa ridice. Ca si mina tatalui care sustiune pe copil intr-un drum periculos si dificil.

b. Tare sa apere. Ca mina unei escorte care poate apara de un atac strain.

c. Tare sa directioneze. Ca mina cirmaciului care indreapta vaporul in directia buna.

d. Tare sa bucure si sa incurajeze. Ca minsa sotului care apuca mina sotiei, care mingiie si incurajaza in vremuri dificile.

e. Tare sa salveze. Ca mina unui salvator care scapa pe cel ce sta sa se inece intr-un torent.

Capitolul 3:17-19. Strajerul si slujba lui.

Fiecare slujitor al Lui Dumnnezeu isi concepe serviciul intr-o maniera proprie, in lumina experientelor avute si a caracterului sau. Ezechiel evident a simtit solemnitatea pozitiei sale intre copiii captivitatii si a fost consumat de dorinta de a se descarca de datoria dificila si dureroasa cu fidelitate si eficienta. In multe privinte figura sa sta in  fata, reprezentind vocatia tuturor lucratorilor lui Dumnezeu. A fost chemat sa aiba grija de suflete, ca unul care trebuie sa dea socoteala in fata Lui Dumnezeu pentru ele.

1. Chemarea strajerului. Strajerul spiritual nu-si ia datoria aceasta de indeplinit la sugestia propriilor ginduri si inclinatii ci este chemat de ea la vocea Lui Dumnezeu. El trebuie sa asculte vocea Divina si sa fie gata de a emite mesajul primit din cer.

2. Datoria strajerului. Este in general de a marturisi oamenilor dupa instructiunile primite. El trebuie sa auda ordinele pe care sa le imparta mai departe. Nu este indeajuns sa fie inteligent si atent, el are o slujba de indeplinit spre folosul celorlalti. El are o lucrare, o incredintare, el trebuie sa ceara sa poata sa-i aduca intr-o relatie constienta cu Tatal.

3. Slujba speciala a strajerului pentru rebeli. El trebuie sa-si aminteasca de caracterul sopecial al celor pe care ii are de pazit. Nu este doar instructor ci trebuie sa faca fata unei case de rebeli. Sa-i avertizeze ca sint in fata pericolului tentatiilor si trebuie sa-si puna armura ca sa-i apere impotriva pericolelor spirituale. Cei pacatosi trebuie avertizati ca sa se pocaiasca iar cei drepti ca sa nu cada.

4. Responsabilitatea strajerului. Aceasta este o slujba onorabila dar dificila si plina de responsabilitati. Totul depinde de felul in care el se achita de datorie, dar si de acceptarea lui de catre oamenii care sint in pericol, sau risc.

a. Credinta, fidelitatea lui va fi rasplatita. Daca isi implinerste datoria isi va salva sufletul, va fi aprobat si recompensat, va fi promovat si onorat.

b. Necredinta va fi pedepsita. Daca nu-si face datoria altii vor avea de suferit iar el nu va scapa de plata cuvenita. Singele lor va fi cerut din mina sa.

APLICATIE

1. Aceasta este o lectie pentru cei chemati in aceasta slujba – trebuie sa aiba urechile deschise sa primeasca cuvintul Lui Dumnezeu si gura deschisa pentru ca sa-l proclame.

2. Este si o lectie pentru cei carora le place sa beneficieze de mesajul Lui Dumnezeu. Nu este doar o grozava si plina de responsabilitate datorie de a veghea, este datoria si privilegiul de a asculta mesajul strajerului. Daca predicatorul este tras la raspundere pentru mesajul sau, si ascultatorul este responsabil pentru spiritul in care a primit acest mesaj. Deci ia bine seama la ce si cum asculti.

Capitolul 3:15-21 Responsabilitate.

Este un lucru foarte serios sa fim responsabili pentru comportarea noastra, dar este mai serios sa ai asupra ta responsabilitatea altora. Cele doua lucruri sint inseparabile si se intrepatrund.

1. Responsabilitatea izvoraste din relatii naturale. Relatiile sint de multe feluri. Nici un om nu este complet detasat de altii. Viata se intrepatrunde cu a altora. Un tata este responsabil pentru copilul sau.Frati si surori sint responsabili unii pentru altii. Pina ce demonul urii mortale nu a strangulat instinctul fratesc, sufletul ucigas n-a intrebat: “Sint eu pazitorul fratelui meu?”

2. Responsabilitatea izvoraste din pozitia oficiala. Eternul Dumnezeu l-a ridicat pe Ezechiel la o pozitie de onoare in Imparatia Sa; si rangul inalt este un alt nume pentru o inalta responsabilitate. Ca sa faca aceasta clar pentru slujitorul sau Dumnezeu a folosit comparatii, analogii si ilustratii. De strajerul cetatii atirna soarta ei si vietile cetatenilor ei. El a fost scutit de alte datorii ca sa poata face mai bine acesta slujba. Pentru multe motive, unele vizibile, altele ascunse, Dumnezeu cheama oameni nu ingeri sa fie exponenti ai voii Sale. Pentru oameni o slujba facuta cu credinta va fi rasplatita din belsug, pierderea a astfel de rasplatiri este o pedeapsa grea. Dar daca se abuzeaza de responsabilitati se ajunge la culegerea unor roade ale distresului.

3. Responsabilitatea izvoraste dintr-o cunoastere superioara. Daca constiinta este putere, ea este de asemenea si responsabilitate. Lumina intelepciunii, sau stiintei ne este incredintata noua ca sa fie trimisa mai departe. In proportie cu valoarea practica a cunostintei este si datoria de a o propaga. Deci starea cazuta a omului, subtilitatea ispitei si rezultatul nepocaintei – pe scurt cunoasterea intentiilor Lui Dumnezeu cu privire la oamenii vinovati – acestea fac necesar ca orice profet, sau predicator sa aiba resposabilitatea de a fi credincios. Oamenii ar fi fost salvati daca ar fi stiut atit generozitatea cit si asteptarile si dreptatea scopurilor Lui Dumnezeu.

4. Responsabilitatea izvoraste din influenta posibila. Responsabilitatea noastra nu incepe si se sfirseste cu mesajul expus. Trebuie sa-i avertizam pe oameni. Influenta mistica pe care o posedam asupra altora se reflecta in fiecare zimbet, ton si comportare. De aici temperamentul si motivatia, fervoarea, cinstea care sint elementele puterii noastre. Noi avertizam pe altii prin abtinerea de la pacat, prin umblarea noastra sfinta si comportamentul nostru responsabil, aceasta se sfirseste doar cind am epuizat toate metodele de a atrage pe oameni la Imparatia cerurilor.

5. Responsabilitatea izvoraste din rezultatele stiute ale increderii neglijate. Dumnezeu care si-a asezat slujitorii in pozitii responsabile a informat despre efectele neglijentei si lasitatii. Pentru pacatosii neavertizati efectul va fi distrugere: “Vei muri negresit”. Pentru strajerul necredincios efectul va fi dezonoare si pierdere; “Ii voi cere singele din mina ta”. Desi avertizat, pacatosul poate va muri, dar poate se va pocai si va trai. Un om bolnav poate va muri chiar daca va fi tratat, dar daca remediul cunoscut nu i se va aplica vina mortii lui va cadea asupra celui ce putea, dar nu l-a salvat. Dumnezeu n-a vazut ca intelept sa faci provizii impotriva necredintei in profetii sai. Daca au gresit in functia lor, nimic nu-i poate salva. Cel nepocait va muri in pacat. Pentru orice pozitie de influenta, sau onoare pe care o detinem trebuie sa dam socoteala in fata Lui Dumnezeu.

Anonymous