Ezechiel Capitolul 4

ezekiel-laying-sideCapitolul 4:1-2 O predica ilustrata

Metoda de prezentare a acestei profetii este la fel de instructiva ca si substanta ei.

1. A fost ceva neobisnuit, ceva nou. Desi profetii s-au exprimat de obicei verbal, ocazional le-au fost date ilustratii vizibile ale acestor predici. Ieremia a avertizat prin jugul de fier (Ieremia 28:10). Dar a modela o caramida a fost o noua metoda de profetie. Amvonul este uneori prea conservator pentru noile metode, prea timid in inovatii. Predicatorul n-ar trebui sa fie sclavul modei, totusi ar trebui sa fie atent sa nu devina dependent (rob) al unei mode vechi, mai mult decit a uneia noi. Trebuie sa indrazneasca sa fie gata sa imbratiseze orice metoda noua care promite sa-i faca munca efectiva.

2. A fost in acord cu maniera timpului de atunci. Exista vechea biblioteca formata din caramizi, de pe vremea lui Ezechiel, descoperita in regiunea in care a trait. Ea cuprinde lucrari datate din acele timpuri, dar si alte reprezentari ilustrative – in special ale asediilor. Deci el si-a adaptat invataturile la maniera contemporana. Este un gind pentru predicatorii moderni care nu pot sa atinga toate persoanele la care doresc sa se adreseze de la amvon. Ei trebuie sa se foloseasca de mass media, sa foloseasca deci cea mai efectiva arma. Daca dusmanul se foloseste de armamentul cel mai nou, de ce prietenii lui Dumnezeu si ai adevarului sa foloseasca armament invechit?

3. A fost efectiva. O simpla ilustratie care nu are scop, e o copilarie, iar excentricitatea poate cistiga notorietate, dar nu va onora adevarul. Metodele eratice injosesc demnitatea adevarului. Un predicator trebuie sa-si reaminteasca de caracterul solemn si minunat al mesajului sau. Dar un simbol alarmant poate fi cel mai bun pentru un mesaj convingator. Ceea ce a facut Ezechiel a servit scopului sau intr-un mod remarcabil.

a.  A facut mesajul inteligibil pentru toti. Oamenii care nu pot citi, pot intelege o pictura, ea poate vorbi chiar celor ce vorbesc limbi diferite. Predicile ilustrative sint intelese de oricine. “Transfiguratia” opera de arta a lui Rafael, este inteligibila oricarui om care nu intelege limba italiana. Predica ilustrata este usor de inteles.

b. A facut mesajul viu si imresionant. Simtim mai puternic ceea ce avem in fata ochilor. Falimentul predicilor se datoreaza faptului ca adevarul proclamat este acceptat doar in cuvinte care nu sugereaza clar idei puternice. Este admis prin gindire, dar nu imbratisat de imaginatie. Adevarul care are putere asupra noastra nu este cel pe care-l acceptam la mod rece, la nivel de intelect, ci cel ce vine prin ochii sufletului ca o realitate prezenta. Ca sa fie imresionant adevarul trebuie sa fie viu, sa atinga imaginatia si inima oamenilor. Acesta este scopul predicilor ilustrative, folosite de cei ce vorbesc multimilor.

c. A facut mesajul durabil. Biblioteca de caramizi a Babilonului depozitata la Muzeul Britanic este la fel de proaspata ca si acum 3000 de ani. Unele din caramizile de pe vremea lui Ezechiel au fost scoase la suprafata intacte. Predicile pot fi uitate dar adevarul ilustrat rezista, si este misiunea predicatorului de a arde inimile ascultatorilor cu acest adevar, ca sa poata supravietui pentru eternitate.

Capitolul 4:4-6 Pacatul purtat.

Ezechiel trebuie sa poarte pacatul oamenilor in mod simbolic, in fiecare noapte stind intii pe o parte, cu ideea ca pacatele Israelului sint peste el si nu se poate misca 390 de nopti, si apoi 40 de nopti cu ideea ca pacatele lui Iuda sint peste el tinindu-l jos. Aceasta arata ca profetul este mai mult decit un mesager al Domnului pentru oameni. El este unul dintre ei care are rolul de a se identifica cu pacatosii. Aceasta ar trebui sa dea de gindit slujitorilor lui Dumnezeu care vor sa fie de folos fratilor lor. Ezechiel anticipeaza, la un grad infinit mai mic, pe Cristos, purtatorul pacatelor noastre care a stat singur in extraordinara Lui suferinta, si a carui lucrare are cea mai mare eficienta.

1. Purtarea pacatelor este o lucrare indirecta.

a. Ezechiel a purtat pacatele in locul atora. Ezechiel a luat in mod simbolic asupra lui pacatele unei natiuni. Purtarea acestor pacate dureaza de fapt toata viata. Nici un om nu-si pastreaza pacatele doar pentru el. Toti cei ce iubesc pe pacatosi poarta ceva din greutatea durerii pentru pacatele lor. Cristos Cel fara pacat, a purtat toate pacatele noastre.

b. Ezechiel a purtat pacatele fratilor lui. Profetul s-a identificat pe sine insusi cu poporul sau pina in a le purta faradelegile. Cristos a devenit unul dintre noi ca sa ne poarte pacatele.

c. Profetul poarta aceste pacate in adevarata lor proportie. Vina lui Israel este mai mare decit cea a lui Iuda si durata pedepsei este pe masura. Acestea sint fapte recunoscute in perioada simbolica a suferintei lui Ezechiel. Cum nu toate pacatele sint egale, ele nu produc acelasi distres asupra purtatorului lor. Agravarea pacatului omenirii a dus la agravarea suferintelor Lui Cristos. Cit am adaugat fiecare la aceasta?

2. A purta pacatul este o adevarata suferinta. Actiunea lui Ezechiel este simbolica dar sugereaza o experienta spirituala dureroasa.

a. Pacatul se naste indirect in gind. Poate refuzam sa vedem comportamentul bolnav al unui frate de al nostru, sau poate il privim cu indiferenta. Dar profetul trebuie sa studieze semnele timpului; Cristos trebuie sa ia in stapinire inima si gindirea lumii. Omul lui Dumnezeu plin de mila trebuie sa gindeasca profund si cu durere la pacatul omenirii.

b. Suferinta aceasta se naste in rusine pentru pacat. Orice om este vinovat doar de propria sa comportare rea. Totusi sintem cu totii constienti de rusinea pacatelor celor apropiati noua. Pacatul copilului este rusinea parintilor. Spiritul crestin face rusinea pacatului altora sa cada chiar si peste cei ce fug de el.

c. Aceasta se naste din indurarea ei. Nu putem decit sa suferim pentru slabiciunile celor ce ne sint aproape. Cel ce ajuta si salveaza pe fratii lui trebuie sa poarte suferinta pacatului lor. Ezechiel intr-o masura mai mica anticipeaza acel tip al suferintei descrise in Isaia 53 pe care numai Cristos le-a realizat in intregime. Salvatorul omenirii va fi intotdeauna acela care se sacrifica pe Sine indurind durerea pacatului omenirii.

3. A purta pacatul are scopul eliberarii de pacat. Nu putem vedea tot adincul acesta misterios; dar putem vedea rezultatul lui glorios.

a. Purtatorul pacatului este ca o jertfa de ispasire pentru Dumnezeu. Mielui Lui Dumnezeu care ridica pacatul omenirii este preaiubitul Lui Fiu in care isi gaseste placerea. Dumnezeu nu-si gaseste placerea in suferintele noastre ci in ascultarea, sfintenia si dragostea care se manifesta in suferinta noastra pentru altii. El ia aceasta ca o compensatie si o mijlocire glorioasa.

b. Purtatorul pacatului trebuie sa-l indemne pe pacatos la regret si pocainta. Evreii trebuiau sa invete o lectie de la Ezechiel. Crucea Lui Isus ne predica pocainta.

Capitolul 4:13 “Piinea pingarita”

Printre multele inconveniente ale exilului trebuia inclusa si aceasta; evreii nu vor putea sa-si pregateasca hrana in propria lor maniera, sa fie dupa ceremonialul curatirii. Dar nu este aceasta o ironie latenta, in a sugera ca un astfel de lucru este o calamitate serioasa? Nu arata oare aceasta aparitia spiritului fariseilor, care vor sa strecoare tintarul dar pot inghiti camila? Acesti evrei atit de alarmati la perspectiva intinarii exterioare aveau deja sufletele si inimile intinate de pacat. Au simtit cu siguranta rusinea intinarii exterioare ca pe o plata dreapta. Rusinea este de fapt o plata a pacatului.

1. Piinea este pingarita atunci cind este atinsa de un pacatos. Tot ceea ce atinge un om rau este corupt. Cea mai dulce hrana devine scirboasa in gura celui rau. Un muzician rau din punct de vedere moral strica muzica de valoare pe care vrea s-o interpreteze insuflind in ea un simtamint corupt. Cea mai buna carte va fi degradata de o minte rea care o citeste. O astfel de persoana va spune ca a extras sugestii pacatoase chiar din sfinta Biblie, si poate striga ca este imorala prin tendinta.

2. Piinea este spurcata cind este obtinuta prin mijloace rele, necinstite. Cea mai buna piine este un lucru corupt daca a fost furata. Un stil de afacere neonesta degradeaza tot ceea ce produce. Cind un om se ingrasa din ceea ce a stors prin forta de la cei saraci si fara ajutor a adus degradare morala in casa sa si coruptie la masa sa. Chiar piinea care va hrani pe copiii sai inocenti este un lucru rau si cei saraci si infometati pe care practica sa pacatoasa i-a adus in acesta stare pot avea consolarea ca piinea lor mucegaita este mai curata inaintea Lui Dumnezeu decit bucatele minunate de la banchetele lor somptuase.

3. Piinea este pingarita cind este mincata intr-un chip nevrednic. Daca este ignorata mina Datatorului piinea este deja degradata. Mina cereasca din care luam este ceea ce ii da valoare. Luata cu credinta si multumire piinea cea de fiecare zi are ceva din natura sfinta in ea. Dar ingratitudinea distruge tot. Israelitii culegind mana in pustie plini de nemultumire si murmurind impotriva Lui Dumnezeu au necinstit darul ceresc.

4. Piinea este intinata daca este mincata pentru un scop nevrednic.

a. Poate fi devorata ca de un animal lacom. Atunci sfintenia ei dispare si devine un lucru degradant. Asa este omul care accepta darurile providentei revarsate asupra lui doar pentru a se auto-satisface; el injoseste tot ceea ce consuma.

b. Poate fi convertita in energie pusa in slujba pacatului. Omul rau poate merge inainte si face lucruri murdare cu puterea luata din piinea sfintita de mina Lui Dumnezeu pe care i-a dat-o pentru a face fapte bune. Poate fi ceva mai rau decit acest act? Pentru a salva piinea de la coruptie sa ne amintim de instructiunile apostolilor ca tot ceea ce mincam,, sau bem tot ceea ce facem sa facem spre gloria Domnului.

Scurte predici ale altor autori

Capitolul 4:2 Asediul

Prin remarcabilul simbolism descris in acest capitol Ezechiel a fost el insusi asigurat ca metropola tarii sale trebuie sa indure ororile asediului si actiunea sa a intentionat sa fie un semn pentru casa lui Israel. Ierusalimul ca multe din faimoasele orase ale antichitatii si chiar ale erei moderne a fost sub astfel de asedii si calamitati de nenumarate ori. Asediul lui Nebucadnetar a fost probabil cel prevestit prin simbolul caramizii si a tigaii de fier. A fi asediat nu era un incident neobisnuit al razboiului. Dar profetul Lui Dumnnezeu a tratat aceasta catastrofa ce se apropia nu doar ca pe un fapt istoric ci ca pe o lectie divina morala.

1. Lectii generale prezentate clar pe viu de o cetate ce indura starea de asediu.

a. Unitatea comunitatii in viata civica. Fiecare om are caracteristicile sale sociale. Cetatenii sint mindri de prosperitatea si gloria orasului lor in special daca aceasta este chiar capitala natiunii. In timpuri trecute Parisul a fost asediat de trupele germane si unitatea sa nu s-a realizat niciodata ca atunci cind a fost inconjurat de dusmani.

b. Unitatea comunitatii in timp de rezistenta si ostilitate. Distinctia rangurilor si pozitiilor sociale aproape a disparut cind pericolul comun a infricosat fiecare clasa la fel. Fiecare om isi are partea sa in apararea orasului si toti duc sarcina comuna. Toti se string laolalta pentru a se apara de dusmanul comun.

c. Unitatea comunitatii in experimentarea suferintei. Foamea si setea, dorinta de odihna sint impartasite de cetatenii unui oras care este in razboi. Oamenii care iau parte la aceleasi necazuri sint strinsi laolalta de experienta comuna. De obicei analele asediului contin recordul unor remarcabile cazuri de eroism lipsite de egoism si pline de devotament public.

2. Lectii speciale prezentate de asediul Ierusalimului. Aici s-a manifestat o unitate in disciplina si profit spiritual.

a. Desertaciunea mindriei omenesti si a ambitiei a fost manifestata in mod frapant. Evreii au fost oameni ingimfati, au posedat multe semne distinctive de superioritate care i-au ridicat deasupra paginilor si au stiut sa se laude cu aceasta. Meritele pentru care trebuiau sa-i multumeasca Lui Dumnezeu si le-au atribuit lor. Increderea in ei insisi si auto-atribuirea gloriei au fost mustrate in cea mai vizibila maniera cind faimoasa lor metropola a fost asaltata si distrusa. Aceasta lectie este expusa cu credinta in fata concetatenilor de catre profetii evrei din vechime.

b. La fel de subliniata a fost lectia care exprima totala desertaciune a increderii in ajutorul uman. Evreii intr-adevar au cautat aliante prietenesti care sa-i ajute in timpuri grele desi au fost in mod repetat avertizati de catre profeti impotriva acestor aliante. Datoria lor era sa-si asigure compatriotii de desertaciunea ajutorului uman. In mod special au fost mustrati pentru ajutorul cerut Egiptului impotriva fortelor dusmane din Est si ei au gasit in final astfel de ajutor inefectiv.

c. Locuitorii Ierusalimului si oamenii lui Iuda in general prin asediul cetatii erau indrumati sa ceara eliberare divina. Cetatea poate va cadea, zidurile ei poate vor fi distruse, aparatorii ei poate vor fi omoriti, locuitorii decimati, dar toate acestea pot fi anulate pentru binele adevarat si durabil al natiunii. Daca necazul si umilirea vor duce la pocainta, daca favoarea divina va fi implorata, o cale de salvare va fi deschisa pentru ramasita poporului.

Capitolul 4:16-17 Disciplinare prin foamete.

Suferinta pe care trebuia s-o indure Ierusalimul (mindria inimilor lor) prin infometare si insetare a fos prevestita mai dinainte ca judecata lui Dumnezeu pentru cei care n-au vrut sa recunoasca in El pe guvernatorul omenirii. Aceste evenimente au avut loc in acord cu ceea ce se cheama legi generale din moment ce ele sint consecinte si expresii ale constitutiei societatii. Cu atit mai mult trebuie recunoscuta mina Lui Dumnezeu si intelesa ca lectia divina se invata in supunere reverentioasa.

1. O lectie despre unitate. Ierusalimul a pacatuit ca oras respingind pe Dumnezeu si inchinindu-se la zeii altor natiuni, neascultind de legile Lui Dumnezeu si urmind impulsurilor de a trece la practici pacatoase. A pacatui ca oras  a suferit si a cazut ca oras. Cei nevinovati au suferit impreuna cu pacatosii, cei ce jeleau din cauza pacatelor lui Iuda impreuna cu cei mai vinovati agenti ai distrugerii. Nici un om nu poate trai despartit de vecinii lui; aceasta se poate cu atit mai putin in inima unui oras care este caracterizat de unitate.

2. O lectie a dependentei fizice. Piine, apa si combustibil sint mentionate in acest capitol ca necesitati ale vietii; fara ele omul este condamnat la infometare si moarte. Trupul este corelat cu natura, cu proviziile care il sustin si ii dau putere. Daca proviziile sint taiate trupul piere. Din cauza mindriei si a confidentei omul are nevoie sa i se reaminteasca acest lucru oricit de familiar ar parea. Evreii mindri aveau nevoie de acesta lectie. Daca asediatii nu pot fi invinsi cu armele se vor preda foarte curind de foame si sete.

3. O lectie a rasplatirii divine. Calamitatile acestui asediu sint prezentate de profet in aceasta lumina. Oamenii pot vedea intr-un oras in timpul razboiului un fapt politic, un incident militar, consecinta unei cauze cunoscute cu efecte intelese. A vedea toate acestea este justificabil – dar a vedea numai aceasta este orbire. O minte pioasa va privi prin si deasupra acestor fenomene. Exista un scop in afacerile umane, exista un inteles divin, o revelatie in faptul ca oamenii apasati de amenintari, de ruina se sting din cauza nelegiuirii. E posibil sa fi fost atit de stupefiati incit sa nu recunoasca aceste legi morale in experientele lor. Dar cei luminati discern vazind in aceste evenimente indicii ale indignarii divine din cauza pacatului. Judecatile Lui Dumnezeu coboara pe pamint.

4. O lectie a pocaintei si milei. Aceasta lectie nu e prezentata prea explicit in acest pasaj, totusi intregul simbolism profetic conduce la ea. De ce sint oamenii flaminzi dupa piinea vietii si spre cine ar trebui sa strige daca nu catre Dumnezeu? In mijlocul miniei Sale Dumnezeu isi aminteste mila si este foarte adevarat ca cei ce vor chema Numele Lui vor fi salvati.

Anonymous