Ezechiel capitolul 5

prepare_judgement1Capitolul 5:4 “Briciul de ras”

Asedierea si distrugerea Ierusalimului sint descrise prin imaginea profetului care isi rade capul si apoi distribuie parul taiat in diferite feluri. Briciul reprezinta judecata Lui Dumnezeu, parul este poporul, tratarea si dispunerea diferita a parului este osinda , sau soarta diferita a oamenilor.

1. Judecata Divina este ascutita ca un brici. Unele judecati strivesc, nimicesc victimele, altele taie. Cele din urma fire sint suflate de vint altele vor fi arse. Dar mai intii de toate capul este ras, judecata este progresiva. In primul stagiu este invinsa mindria, este distrusa ordinea deja stabilita si cel ce sufera este aruncat intr-o stare de disperare. Parul nu poate rezista metalului ascutit, omul slab, pacatos, nu poate sta in picioare in fata judecatii ceresti.

2. Prin pedepsirea unei natiuni Dumnezeu pedepseste indivizi. Fiecare fir de par este un lucru separat, dar prin raderea capului, briciul trece prin toate firele acestea individuale. Poverile, sarcinile, necazurile, judecata Divina se rasfring asupra natiunii, dar daca aceasta s-ar face la scara universala, n-ar exista nici un cistig caci nimeni n-ar mai putea sta in picioare. Orice natiunea este insa amalgamul de indivizi care o compun si daca judecata Divina ar fi partiala s-ar face multora nedreptate spre ususrarea citorva. In judecata Divina nu exista scapare in contul caracterului national. Multe razboaie generale care lasa tari distruse aduc jale in camine separate, saracesc afaceri private, ucid indivizi.

In judecata generala sint condamnari diferite. Parul trebuie impartit si partile sint tratate diferit. Din asedierea Ierusalimului rezulta o multime de calamitati: unii pier de foame, altii de foc, sau boli, altii ucisi de sabie, iar altii sint dusi in exil. Nu toti vom suferi aceeasi pedeapsa, totusi ea va fi cea dreapta pentru pacatul comis si va fi groaznica.

4. In cea mai grea judecata unii vor fi salvati, sau crutati. Ezechiel trebuie sa ia citeva fire pe care sa le tina in poala. Opt au scapat de la potop, trei din Sodoma si Gomora, crestinii care au fugit la Pella au scapat de ororile asediului roman asupra Ierusalimului. Doctrina ramasitei este repetata. Unii credinciosi sint in siguranta in mijlocul dezastrului. Dar celor ce sint cu adevarat copiii Lui Dumnezeu li se garanteaza grija Lui viitoare, ei nu trebuie sa se teama de ziua judecatii.

5. Scaparea de la o judecata nu-ti asigura salvarea finala. Versetul 4 ne invata ca cei salvati de la ororile asediului, vor fi distrusi de calamitatile care au venit mai tirziu. Indurarea Lui Dumnezeu nu este o scuza pentru indiferenta noastra. Intirzierea judecatii nu inseamna incetarea ei. Poate te vei departa de Dumnezeu dupa ce ai slujit cu credinta o viata, sa stii ca nu vei avea scapare.

Capitolul 5:5 O pozitie centrala.

Ierusalimul avea o pozitie centrala. Israelul era chiar in mijlocul natiunilor. Drumul dintre Asiria si Egipt trecea prin acest mic teritoriu. Asezat pe tarmurile Mediteranei a fost la mijlocul drumului dintre marele imperiu de est si lumea misterioasa a vestului.

1. Un mare privilegiu. Ierusalimul a fost privilegiat prin pozitia lui. Produse din intreaga lume umpleau pietele lui. Experienta cistigata de-a lungul anilor si intelepciunea vasta a multor minti luminate ale natiunii sint la dispozitia noastra ca sa ne inspire si azi. Dar Ierusalimul din vremea profetilor a facut multe greseli si din cauza multor minti inguste ale acelor vremi. Il vedem stind astfel in mijlocul istoriei si omenirii si el este o bogatie, o varietate a suflarii de cunostinta data de Dumnezeu in care ne delectam. Ca indivizi si noi astazi stam in mijlocul unor surse care ne pot imbogati, daca stim sa profitam de ele. N-ar trebui sa ne lasam influentati de ingustimea unor minti, ci sa uzam de toate ajutoarele pe care Dumnezeu ni le trimite: carti bune, vieti care inspira, miscari publice intelepte si bune.

2. O pozitie unica. Ierusalimul era in mijlocul natiunilor si totusi separat de ele, el nu trebuia sa urmeze exemplele vecinilor ei, ci era chemat la un destin unic. El singur cunoscind pe Dumnezeu, trebuia sa-L urmeze chiar in mijlocul acestui iures al lumii, in separare de contaminarea religiilor vecine. Acesta este si destinul crestinului, nu sa se desparta de societate si sa-si cultive religia in secluziune ci sa traiasca in lume, liber insa de spiritul ei – un cetatean al cerului, ca ambasador al Lui Dumnezeu pe pamint.

3. O misiune mareata. Ierusalimul era in mijlocul acestor natiuni ca o pilda a binelui. Evreii au fost asezati in mijlocul marii scene a istoriei lumii, oameni cu misiunea de a arata adevarata religie neamurilor. Dumnezeu nu si-a dus poporul Sau ales pe o insula a binecuvintarilor. Erau intr-adevar un popor separat dar ei au avut in final marea misiune de a arata adevarata religie si inchinare tuturor neamurilor. Biserica Lui Cristos in mijlocul natiunilor nu este ca o arca a lui Noe destinata salvarii numai a celor ce au intrat in ea si s-au inchis acolo, ci este ca drojdia pusa in mijlocul aluatului care face ca acesta sa creasca. O biserica sta in mijlocul lumii ca sa fie o lumina  pentru cei din jur. La fel indivizii in orice pozitie s-ar afla sint acolo cu scopul de a da ce au mai bun in ei.

4. O responsabilitate grea. Ierusalimul este chemat sa dea socoteala; dar toate tarile vor avea o zi a judecatii. Toti vom avea o zi ca aceasta, vom fi judecati pentru comportamentul avut acolo unde am fost pusi, mai ales daca am avut locuri privilegiate si de influenta.

a. Sintem responsabili pentru privilegiile avute. Asiria n-a fost judecata la fel ca Iudea, nu toate natiunile vor fi judecate dupa acelasi standard. Se astepta mult de la cei ce au primit mult.

b. Sintem responsabili pentru influenta pe care am avut-o asupra celorlati. Efectul muncii noastre, al cuvintului nostru, al exemplului nostru, vor veni asupra capului nostru sub forma de binecuvintare sau blestem.

5. O cadere rusinoasa. Ierusalimul a esuat in misiunea sa mareata si a cazut din starea sa inalta. Caderea aceasta a Israelului favorizat, este o avertizare pentru orice natiune. Poti avea toate avantajele si totusi sa cazi, sa esuezi. Privind la toate acestea ar trebui sa fim inspirati, sa dam tot ce avem mai bun in noi. Ideea ca am fost nefolositori poate duce  la indiferenta si ne poate paraliza energia uneori. Dar a accepta un loc de influenta si privilegiile lui ca apoi sa esuezi este cel mai condamnabil lucru.

Capitolul 5:8 In opozitie cu Dumnezeu.

Sintem mult mai familiarizati cu ideea opozitiei noastre fata de Dumnezeu decit cu a Lui fata de noi, din cauza indelungii Lui rabdari si a faptului ca e incet la minie, in timp ce noi sintem indaratnici si rebeli. Dar exista un punct unde si infinita Lui rabdare izbucneste in minie, unde intr-adevar exista un conflict al atributelor Divine; dragostea Lui Dumnezeu uneori pare ca trebuie sa se opreasca din cauza pornirilor noastre pacatoase. Si El ia masuri drastice. Atunci Dumnezeu pare sa fie impotriva noastra.

1. Opozitia Lui Dumnezeu e provocata de razvratirea oamenilor.

a. Initial Dumnezeu nu s-a opus niciuneia dintre creaturile Sale. Nu a putut dispretui nimic din ceea ce a creat. Nici nu ne putem inchipui ca s-a intors impotriva copiilor Sai din motive personale, aparte de pornirile lor si de comportarea lor. Nu exista capricii in inima Lui Dumnezeu care este neschimbator. Unora li se pare , din cauza vinturilor care vin peste ei, ca Dumnezeu le-a devenit dusman. Aceasta este incercarea credintei, dar adevarata credinta trebuie sa reziste si sa strige in timp de necaz: Desi sint aproape nimicit ma incred in El!

b. Cauza opozitiei Lui Dumezeu este numai omul. Schimbarea este in noi nu in El. Israelitii in pustie I-au provocat minia. El este plin de indurare si bunatate, depinde numai de noi daca ni-L facem dusman sau prieten. Este groaznic sa ne facem dusman din Cel mai bun prieten, dar  nu putem astepta ca neglijenta, neascultarea, razvratirea sa fie privite cu indiferenta de Dumnezeul cerului si al pamintului.

2. Opozitia Lui Dumnezeu este groaznica, inspaimintatoare. Este cel mai periculos lucru sa te pui impotriva Lui Dumnezeu si este groaznic ca cineva sa cada in miinile unui Dumnezeu minios. “Cine va cadea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cadea ea il va spulbera.” (Matei 21:44). Aceasta este activitatea Divina; pacatosul nu sufera doar din pierderea gratiei Divine, osinda sa este mult mai mare, este aruncarea in intunericul de afara unde va fi singur fara Dumnezeu. Rau lucru, dar trebuie sa ne amintim ca Dumnezeu este activ si vointa Lui se face simtita de copiii Lui. Daca un om inghite arsenic, otrava va lucra in el exercitindu-si proprietatile corozive. Opunindu-ne legilor naturii le aducem in lucrare activa impotriva noastra. A alerga in fata unui tren , este mai rau decit a te izbi de un zid. Oroarea opozitiei Divine se poate masura doar prin puterea si energia Lui Dumnezeu. Faptul ca El ne iubeste, in loc sa atenueze circumstantele ororii opozitiei, trebuie sa le inalte pentru ca nici o pledoarie, nici un pretext nu poate inmuia suflarea vintului cind insasi dragostea o aproba, o incuviinteaza. Daca un stapin aspru ne pedepseste putem spera sa-l imbunam, daca Dumnezeul dragostei este impotriva noastra nu mai exista drept de apel.

3. Opozitia Lui Dumnezeu este o lectie pentru cei ce sint martori ai ei. Judecatile se executa in fata natiunilor, aceasta adauga la umilirea evreilor. Va fi un soc pentru multumirea de sine care s-a fondat pe notiunea ca de dragul onoarei Sale  Dumnezeu va aproba si va sprijini poporul ales. Aceasta notiune a fost o deziluzie. Onoarea lui Dumnezeu nu se mentine prin protejarea poporului pacatos, ci se manifesta in impartialitatea executarii dreptatii, nu exista favoritisme. Dumnezeu nu este onorat acum prin simpla existenta a bisericii, ci prin puritatea ei. Este mai bine pentru cauza celor drepti ca si crestinii care au cazut sa fie facuti de rusine si dati afara, decit sa fie crutati cu mila si pacatele lor sa treaca sub tacere. Caderea si judecata evreilor proclama in fata intregii lumi dreptatea impartiala a lui Dumnezeu. Cu siguranta ca cei alesi nu au fost crutati de pedeapsa, nici un pacatos nu poate spera ca va scapa – decit pe calea eliberarii pe care Dumnezeu a dat-o prin Isus.

Capitolul 5:9 Un eveniment unic

Fara indoiala acesta profetie exprima oroarea judecatii; poti cauta in zadar un precedent istoric; ea nu a avut egal si nu va avea nici in viitor. Sint principii adinci implicate in aceasta predictie.

1. Sint fapte si evenimente unice. Multe lucruri s-au intimplat o singura data. Apar ca noutati ca sa ne surprinda si dispar uneori fara urmari, sau rezultate. Lumea este plina de individualitati, singularitati dar si varietati consecutive. Exista doar o Niagara, o Iliada, un Shakespeare. Inocenta se poate pierde o singura data; caderea sufletului este un eveniment in sine insusi care nu se compara cu nenumaratele pacate. Isus spune ca trebuie sa ne nastem din nou nu de mai multe ori, caci un singur act de regenerare este suficient desi poate fi urmat de mai multe experiente de purificare si iertare. Omul moare o singura data; nu trece Iordanul mortii de mai multe ori. Cristos este Unul singur. “In nimeni altul nu este mintuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mintuiti.” (Fapte 4:12). “Hristos, dupa ca s-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora…” (Evrei 9:28)

2. Aceasta unicitate nu este contrara uniformitatii legii, nici esentei neschimbatoare a Lui Dumnezeu.

a. Legile pot avea un singur rezultat. Dupa legi obisnuite mai multe focuri mocnite pot izbucni intr-un incendiu, sau dupa apropieri lente intre doua natiuni pot izbucni ciocniri violente. Aceste intimplari pot fi unice, dar nu vor implica uniformitate.

b. Circumstante variate vor aduce efecte noi si singulare. Legile pot fi neschimbate, dar evenimentele pot fi diferite. Noutatea situatiei da o interpretare noua unei legi vechi.

c. Dorintele si nevoile umane duc la conditii noi. Nu putem anula nici o lege a naturii, dar putem schimba jurisdictia fortelor care ne inconjoara, la fel cum un cirmaci poate schimba directia vasului desi nu poate schimba directia vintului. Daca Dumnezeu lucreaza prin legi uniforme si isi dovedeste astfel constanta Sa eterna, poate totusi trimite evenimente noi fara precedent.

3. Aceasta unicitate a faptelor si evenimentelor ar trebui sa ne largeasca conceptul activitatii Divine.

a. Se deschide o usa pentru minuni. Nu putem explica procesul si cauza lor,, dar putem vedea cele mai extraordinare evenimente care se pot intimpla prin actiune Divina in afara legilor naturii. Va fi tot lucrarea Lui Dumnezeu caci toate actele naturii si legior ei sint Divine, totusi va fi deasupra naturii caci insusi conceptul minunii implica un scop special al actiunii Divine; dar poate fi si in armonie cu legea si uniformitatea metodei.

b. Aceasta unicitate ne avertizeaza impotriva aderarii la metoda inductiva (de la particular la general) in teologie. Ne arata ca aici o inductie nu poate fi niciodata perfecta. Poate sint fapte care n-au fost puse la socoteala. Nu trebuie sa gindim ca Dumnezeu va lucra in viitor la fel ca in trecut. Cu siguranta va fi consistent in ceea ce face, dar in noi circumstante poate avea forme proaspete de judecata, sau iertare.

c. Unicitatea trebuie sa ne intareasca credinta. Dumnezeu nu-si hraneste copiii cu ratii fixe. Pentru unii va trimite poate disciplinari exceptionale, pentru altii binecuvintari speciale, ciudate. Dreptatea nu implica egalitate ci corectitudine. Nu este drept sa rasplatesi pe toti la fel. Exista un scop al actiunilor Lui Dumnezeu care nu discrimineaza si de aceea este loc mult pentru rugaciune, credinta, speranta.

Capitolul 5:11 Diminuare.

Natiunea pacatoasa va fi pedepsita prin diminuare, micsorare.

1. Populatia este diminuata. Dupa exil a fost adusa la conditia de salbaticie, leul a venit ca in desert, intr-o tara dens populata odinioara (2 Imparati 17:25). Dar chiar inainte de exil, razboiul, foametea, plagile au redus populatia.  Puterea unei natiuni sta in oamenii ei mai mult decit in bogatiile ei.

2. Gloria este diminuata. In locul cresterii onoarei si a faimei printre neamuri, pe care a avut-o in vremea lui Solomon, natiunea scade in importanta ajungind neinsemnata. Aceasta s-a intimplat cu imperiile Greciei, Romei, Spaniei si Angliei. Din cauza pacatului national Dumnezeu poate face sa fie aruncat in noroi orice imperiu.

3. Puterea este diminuata. Cu privire la miscarea nationala aceasta merge paralel cu gindul precedent, dar in indivizi are un scop mai larg. Pedeapsa finala a pacatului este moartea. Pedepsele anterioare ale pacatului sint colorate: reducerea vietii spirituale, activitatii si puterii. Pomul odata roditor este acum sterp. Cel ce avut odata succes spiritual, cade in tot ceea ce incearca sa faca. Pacatul ii paralizeaza sufletul.

4. Viziunea despre adevar este diminuata. Dubiile urmeaza adesea in mintea celor ce odata au cunoscut adevarul. Ochii sufletului devin slabi. Dumnezeu, care a fost odata aproape, se retrage in intuneric. Toata lumea spirituala, lucrurile nevazute eterne care au fost universul existentei noastre se topesc in umbre vagi si zboara din constiinta.

5 Bucuria experientelor spirituale este diminuata. Aceasta bucurie poate straluci cind sufletul iti este proaspat si puternic Apatia vine cind spiritualitatea scade. O plictiseala, istovire urmeaza bucuriei de dinaintea slujirii. Primavara sufletului s-a dus, toamna cea trista ii ia locul.

Concluzie Totusi exista speranta. Diminuarea nu inseamna distrugere, disparitie. Isaia 6:13 spune: “Dar dupa cum terebintul si stejarul isi pastreaza butucul din radacina cind sint taiati tot asa o saminta sfinta se va naste iarasi din poporul acesta.” Evreii diminuati numeric de Nebucadnetar vor fi din nou restaurati in timpul lui Cir. Este buna diminuarea mindriei. In umilinta si rusine cel pocait poate spera la restaurare, la o noua si mai mare vigoare prin mila Salvatorului, care asa cum se spune in Isaia 42:3 “Trestia frinta n-o va zdrobi, si mucul care mai arde inca nu-l va stinge.”

Capitolul 5:14-15 Rusinea esecului moral si lectia ei.

Toate natiunile din jur vor fi martore ale caderii lui Israel. Ochii lumii intregi sint indreptati azi spre biserica. Nici un crestin nu poate cadea fara sa fie observat de toti din jur, de toti vecinii. Cetatea asezata pe stinca nu poate sa-si ascunda prosperitatea si splendoarea, cu atit mai mult va fi vazuta cind flacarile o vor invalui si va cadea. Spectacolul este impresionant dar gindurile pe care le sugereaza trebuie sa fie instructive. Sa observam patru lucruri cu privire la morala acestui naufragiu.

1. Este vinovat. Conditia Israelului este rusinoasa si vina va cadea asupra lui. Natiunile trebuie sa se mentina chiar dupa un razboi in care cei mai bravi si drepti pot suferi pierderi dureroase; si totusi istoria foarte rar , sau niciodata nu arata oameni care au fost zdrobiti, sau exterminati fara sa aiba nici o vina. Coruptia morala precede distrugerea unei natiuni. Aceasta a fost cu siguranta cazul Israelului care a cazut din cauza pacatului. Nenorocul poate vizita o biserica, sau un om nevinovat ca Iov care sufera pentru un scop divin, dar de obicei esecul nu vine fara o cadere morala. Din nefericire rusinea se rasfringa asupra cauzei Lui Cristos, si aduce dezonoare numelui Sau. Ea este ceea ce opreste progresul Evangheliei.

2. Este rusinos si degradant. Conditia pacatoasa a unei natiuni cazute va fi o batjocura si un repros. Biserica se asteapta la opozitie din partea lumii dar si starea ei rea poate fi o pricina de impotrivire. A fi dispretuit pe nedrept din mindria si superficialitatea judecatii unora este o cauza pe care cei bravi o pot indura. Dar daca iti meriti condamnarea trebuie sa fii foarte nenorocit. Cind crestinii cad, chiar oamenii fara de Dumnezeu ii privesc de sus cu dispret si isi bat joc de ei.

3. Este instructiv. Conditia oamenilor va fi instructiva. Cum nici un om nu traieste doar pentru el, nici unul nu va muri doar pentru el. Ruina natiunilor este o lectie pentru omenire. Istoria este plina de aceste avertizari. Cele mai mari natiuni au fost atacate si distruse. Prosperitatea bisericii a fost urmata de coruptie si rusine. Oameni care s-au numit stilpi ai bisericii au cazut. Aceste semne nu numai ca ne avertizeaza impotriva mindriei, dar in cautarea explicatiilor vom invata multe lectii ale cauzelor caderii sau succesului – ca pacatul ascuns duce la rusine publica, ca prosperitatea trecuta nu va preveni caderea prezenta, ca un nume bun nu este o fortareata de necucerit, ca a-L parasi pe Dumnezeu este pierderea noastra.

4. Este uimitor, surprinzator. Israel va fi o groaza pentru neamuri.

a. Surprinde pe cei ce sufera. Pentru ca nu s-au asteptat la asa cadere. Traind intr-un paradis ireal au trait o viata usoara pina ce a venit necazul, distrugerea. Crestinii nepasatori sint surprinsi de esecurile lor.

b. Surprinde pe cei dinafara. Este contrar asteptarilor bazate pe observatiile precedente si pe increderea pretentioasa. Pot natiunile pline de succes sa cada si oamenii favorizati de Dumnezeu sa fie abandonati pina la ruina? Vor fi multe surprize in judecata viitoare pentru ca ignoranta puterii legii morale si justa retribuire a Lui Dumnezeu distruge asteptarile  oamenilor despre pedepsirea pacatului. Pentru unii va veni ca un soc daca nu se vor intoarce la pocainta si Cristos.

Scurte predici ale altor autori.

Capitolul 5:1-4 Slujba profetica implica sacrificiu de sine

Profetul a trebuit sa fie intotdeauna un semn in el insusi. Nu este atit de mult ceea ce spune , ceea ce face, ci ceea ce este el – ce impresioneaza pe altii in persoana lui. In caracterul lui intreprinzator sta uneori totul. Ezechiel a fost un slujitor al Lui Dumnezeu pina in adincul sufletului, si s-a identificat total cu natiunea sa. Mizeria poporului a devenit mizeria lui. Astfel el a devenit un prototip, un simbol al Salvatorului, si in masura in care a putut a suferit cumplit in locul poporului.

1. Abandonarea, cedarea frumusetii personale, un semn al degradarii nationale. Parul si barba erau podoaba naturala a omului de atunci. A fi ras, a fi lipsit de aceasta podoaba in vremurile de atunci era un semn de dezonoare. Regele amonit care a ras pe ambasadorii trimisi de regele David nu le putea face o mai mare rusine decit aceasta. Dar aceste podoabe naturale puteau fi sacrificate pentru cistigarea unor avantaje morale. Este un act de intelepciune sa faci din trup slujitorul sufletului. Daca aceste schimbari ale trupului vor adinci convingerea despre pacat, vor distruge radacinile mindriei si firii, sau vor impresiona pe altii cu zelul nostru pentru dreptate; este o cheltuiala inteleapta. Pentru a salva omul de la pacat se merita sa sacrifici ce ai mai scump.

2. Durerea a fost adincita prin simbolul destinatiei parului. Orice fir de par este opera de arta a Lui Dumnezeu. Toti perii capului ne-au fost numarati. Deci nu sint usor de sacrificat. Fiecare fir de par a insemnat o predica. A declarat ca Dumnezeu vrea sa sacrifice ceea ce este de mai mica valoare daca astfel poate salva ceea ce este mult mai pretios. Destinatiile variate ale parului profetului erau pline de semnificatie morala. Nu putem admira de ajuns condescendenta, bunavointa Lui Dumnezeu in folosirea acestor simple metode pentru a impresiona si instrui pe oameni. Daca pentru cititorii moderni aceste metode par copilaresti putem spune doar ca alte metode si-ar fi gresit tinta atunci. Metodele prin care Dumnezeu vrea sa educe si sa binecuvinteze pe om acum pot parea la fel de binevoitoare altor categorii de oameni. Natiunea a fost condamnata la foc, la sabie, la risipire.

3. Repartizarea corecta a pedepsei a fost prevestita. Chiar in mijlocul harababurei razboiului nu exista gresala in justitia Divina. Cu un scut invizibil Domnul acopera in ziua bataliei pe cei destinati salvarii. Cei destinati focului nu vor pieri de sabie si cei ce vor scapa de mina lui Nebucadnetar nu vor scapa de mina justitiei Celui sfint. Ochii omului poate nu sint dornici sa detecteze masuratoarea exacta a pedepsei Lui Dumnezeu, aceasta nu conteaza. Dar un ochi clar poate discerne ca a fost un cintar  drept pentru cei rai. In mina invizibila a Lui Dumnezeu este o balanta exacta si ziua cind inteligenta umana se va dezvolta si constiinta umana va fi mai iute in actiunea sa, toti oamenii se vor uni sa spuna : “Drepte si adevarate sint caile Tale Imparat al sfintilor.”

4. Protectia prezenta nu garanteaza salvarea finala. Profetul a fost invatat sa se poarte diferit cu aceste fire de par. Unele trebuiau puse bine in haina sa. Acesta facea ca toti sa inteleaga ca in mijlocul judecatii Dumnezeu nu-si va uita mila. O ramasita va fi crutata. Totusi acesta a fost un privilegiu temporar si extern. Atita vreme cit inimile oamenilor ramineau razvratite, eliberarea era imposibila. Prosperitatea nu poate dura decit daca are radacini drepte. A fi crutat in ziua necazului general, ca apoi sa fii luat de o calamitate mai rea este un lucru grozav. Aceasta este echivalent cu a fi prima data ridicat si apoi lasat sa cazi jos de la mare inaltime. Totusi intentia a fost binecuvintata. Dumnezeu nu va neglija nici o posibilitate de a face bine oamenilor. Dispozitia noastra cea mai mare este sa primim, dispozitia Lui Dumnezeu este totdeauna de a da. Dar fii atent! A fi crutat nu-ti garanteaza salvarea finala.

Capitolul 5:1-4 Sabia judecatii divine.

“Si tu fiul omului ia o sabie ascutita, ia-o ca brici de ras….” In acest paragraf profetul reprezinta si pe Iehova si poporul. In luarea sabiei ascutite reprezinta pe primul iar in a avea parul ras pe al doilea.

1. Exercitarea judecatii Divine. “Si tu fiul omului ia o sabie ascutita, ia-o ca brici de ras si trece-o peste cap si barba.” Aici este un tablou al judecatii Lui Dumnezeu asupra poporului Sau pacatos. Conform Deuteronon 32:41: “Atit este de adevarat ca atunci cind  voi ascuti fulgerul sabiei Mele si voi pune mina sa fac judecata, Ma voi razbuna impotriva potrivnicilor Mei, si voi pedepsi pe cei ce Ma urasc.” Cind voia Lui Dumnezeu a fost respinsa de catre oameni, desi indurarea Lui s-a manifestat fata de ei, si au persistat in razvratirea lor impotriva Lui, El se va ridica sa-si exercite judecata asupra lor. Sint aspecte severe ale caracterului Divin peste care citeodata sintem in pericol sa trecem. Dumnezeu este bun si milos, este insa si teribil si drept. Putem vedea aceasta in natura. Avem frumosul si marinimosul soare cald si stralucitor, flori minunate, scene incintatoare si recolte imbelsugate. Dar avem si mohoritul cer intunecat al furtunii teribile, distrugatoare inundatii, seceta, cutremure si populatie infometata. Daca privim la providenta Lui Dumnezeu descoperim evidenta nu numai in bunatatea Lui dar si in severitatea Lui. Sabia justitiei Divine a retezat natiunile corupte. Depravarea morala inveterata a facut sa se exercite judecata Sa. Si judecatile Sale sint groaznice si irezistibile. “Cine poate sta inaintea Lui? Si cine poate tinea piept miniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsa ca focul, si se prabusesc stincile inaintea Lui. ” (Naum 1:6, Romani 2:2-11)

2. Subiectele judecatii Divine. Judecatile prezentate in text trebuiau aplicate casei lui Israel. Capul profetului care trebuia ras probabil reprezenta Ierusalimul si parul cu siguranta reprezenta pe oamenii ramasi in tara. Daca oamenii Lui Dumnezeu se incapatineaza in aceasta razvratire, El nu va intirzia sa trimita impotriva lor sabia dreptatii. “Atunci le voi pedepsi faradelegile cu nuiaua si nelegiuiriule lor cu lovituri.” (Psalmul 89:32) Cind cei ce au fost inaltati prin nenumarate privilegii persista in pacat inaltarea lor departe de a-i proteja de pedeapsa, face caderea lor mai mare si soarta lor mai teribila. (Matei 9:20-24). Privilegiile religioase ar trebui sa se dovedeasca un stimulent si ajutor pentru sfintirea caracterului si utilitatea vietii si nu o incurajare la indrazneala si pacat.

3. Distribuirea echitabila a judecatii Divine. “Ia apoi o cumpana de cintarit si imparte parul.” Cintarul simbolizeaza dreptatea cu care se face judecata conform textului din Isaia 28:17 “Voi face din neprihanire o lege si din dreptate o cumpana… ” Iata cele trei parti in care este impartit parul: o treime care trebuia arsa in mijlocul cetatii reprezenta pe cei ce vor pieri in Ierusalim in timpul asediului, o treime care trebuia taiata cu sabia reprezenta pe cei macelariti in timpul luptei asediului sau in incercarea de a scapa prin fuga cind a fost luata cetatea (Ieremia 52:5-11), si ultima parte care trebuia aruncata in vint  reprezenta pe cei care dupa ce a fost luat Ierusalimul au fost dispersati in locuri straine. Unii au fugit si au scapat , dar multi altii au fost luati captivi de catre haldei; din ei o parte, reprezentati prin parul ascuns in haina profetului, au fost cei lasati in tara de catre cuceritori. “Totusi Nebuzaradan capatenia strajerilor a lasat ca vieri si ca plugari pe unii din cei mai saraci din tatra.” (Ieremia 52:16) Dintre acestia imparatul Babilonului l-a facut pe Ghedalia guvernator. Dar chiar din aceasta saraca ramasita unii au fost trecuti prin foc, prin mari incercari; inca nu s-a sfirsit judecata lui Dumnezeu. Implinirea aceasta se afla in Ieremia 40-43 si este prezentata pe scurt de Dr. Milman: “Ramasita aceasta mizerabila a poporului a fost pusa sub comanda lui Ghedalia ca pasa a marelui monarh babilonian; scaunul de guvernare a fost la Mitpa. Totusi ambianta a fost privita cu gelozie chiar in aceasta situatie. Ghedalia a fost asasinat de Ismael. Un om de singe regal pe nume Iohanan vrea sa-i razbune moartea. Ismael este descoperit si se refugiaza la amoniti; dar Iohanan cu restul evreilor, ingrijorati ca vor fi acuzati de moartea lui Ghedalia fug in Egipt si il iau pe Ieremia cu ei.” Si chiar ei au fost condamnati la suferinta, rusine si moarte (Ieremia 44:11-14). In aceasta distribuire a parului Dumnezeu a actionat cu dreptate. Parul a fost cintarit, impartirea in trei a fost facuta cu acuratete si retribuirea desemnata corect fiecarei parti. Nu putem descoperi totdeauna echitabilitatea judecatii Divine in cazurile individuale. Dar sa ne amintim ca este multa suferinta in aceasta lume care nu cunoaste caracterul judecatii, sau pedepsei si in aceasta cei buni impartasesc soarta celor pacatosi. Exista de asemeni o suferinta cu altii si pentru altii si in aceasta crestinii, ca Domnul lor si exemplul lor, participa din plin. Daca exista o retribuire dureroasa care implica pe sfint si pe pacatos in aceasi soarta sa dam greutatea cuvenita faptului pretios ca aceasta suferinta vine la ei cu o semnificatie spirituala esentiala diferita. Pentru rest ne bucuram ca desi norii si intunericul sint in jurul Domnului dreptatea si judecata sint locuitorii tronului Sau. La distribuirea premiilor in viitor Dumnezeu “va rasplati fiecaruia dupa faptele lui.” (Romani 2:6, Matei 16:27, Luca 12:47, 2 Corinteni 5:10).

     Anonymous