Importanta Vechiului Testament (2)

Probabil ca cea mai cunoscuta parte a Vechiului Testament este Psaltirea si mai ales psalmul 23. Ar fi o rusine pentru un crestin sa nu stie acest psalm pe de rost; el este “Tatal nostru” al Vechiului Testament. Psalmii isi au spiritualitatea lor si ne ofera noi posibilitati pentru rugaciune, insa problema este daca apreciem si practicam ceea ce ei ne ofera.

Vechiul Testament – Psaltirea – este important pentru ca ne ofera modele de rugaciune care sint rugaciuni ce le putem adresa lui Dumnezeu in diferite circumstante ale vietii. 

Gasim rugaciuni adresate lui Yahweh si in partea narativa a Vechiului Testament ( de ex. rugaciunea lui Ezechia cind Ierusalimul a fost impresurat de asirieni 2 Regi 19:14- 19), insa Psaltirea este prin excelenta cartea care ne invata cum sa ne rugam folosind chiar psalmii ca rugaciune. Ce ne invata Psalmii?

These biblical prayers expose the hollow sentimentality that often masquerades as prayer, the dangerous falsity of things we have heard— and maybe even thought ourselves— about how we ought to think and talk when God is around. Things like this: God does not have any use for our anger; we must have already forgiven our enemy before God will listen to our prayer. Another false notion of prayer: Since we are people of hope (that part is true, but now comes the false corollary), there is no place for despair or fear in the Christian life. Or this instruction, which has probably quenched more prayer than any other: You must never, ever be mad at God. It is largely because of ideas such as these that many of us do not pray more often or more deeply (Davis: Kindle ed.).

1. Psalmii ofera o spiritualitate biblica robusta demascind religiozitatea ce e afisata cu multa fanfara. 

Nu putem avea o relatie intima cu cineva daca nu putem comunica onest cu persoana respectiva. Libertatea de exprimare este esentiala pentru sanatatea vietii de familie, a unei prietenii adevarate. Spiritualitatea oferita de psalmi este libertatea de a ne exprima liber ceea ce gindim, simtim, ori experimentam in relatia cu Dumnezeu, a ne varsa focul inimii lui Dumnezeu. Nu putem avea o relatie reala cu Dumnezeu daca nu avem dreptul de a ne exprima liber fie bucuria fie durerea, agonia sau extazul. Yahweh nu este un tiran. El ne acorda libertatea de exprimare fara repercursiuni ulterioare si dovada elocventa este Psaltirea care ne invata cum sa utilizam libertatea data ‘even up to its dangerous limits, to the very brink of rebellion’. Psalmii sint rugaciuni adresate lui YHWH de poporul sau in diferite sezoane ale vietii de credinta.

Psalmii sint rugaciuni dinamice care prin folosirea lor ca rugaciuni ne pazesc de amenintarea primordiala care este religia: ‘“Religion” in the dangerous sense is a set of ideas about God, abstracted from an ongoing relationship with God— that is, religious notions that have been purified from all the ups and downs, the challenges to our self-satisfaction and certainty, that are part of any intimate relationship’.

Because the Psalms are prayers, they force us to do more than engage in reasonable speculation about God. Using their words brings us into direct encounter: through them we find ourselves talking to the living God, sometimes in language we would never have imagined would come from our lips into God’s ear’.

2. Psalmii  ofera libertatea de a ne exprima agonia. 

Am mai abordat psalmii de lamentatie si vreau sa accentuez importanta lor in relatia cu Dumnezeu, desi sint ignorati si neutilizati in inchinarea crestina deoarece nu este crestineste ceea ce ei exprima:

‘The incomparable surprise gift in the Psalter is the psalms of lament. They dominate the first half of the Psalter (Psalms 1-72, see Psalm 72: 20) known as “the prayers of David.” These cries of anguish and rage would seem to violate all the rules for Christian prayer … Most of these laments start with “me”: Look at me, God, listen to me. It is “I” and “me,” my trouble and my salvation, all the way through. Moreover, these prayers are not polite. The psalmists accuse God of abandonment (22: 2, 88: 14), of murder (22: 16), of falling asleep on the job (44: 24). They try to bribe God (6: 5). They tell God just to go away (39: 13). 

Psalmistii au fost onesti cu Yahweh; au avut curajul sa-si exprime agonia si indiferenta lui Dumnezeu fata de agonia lor. Exista o miscare in psalmii de lamentatie: de la protest la lauda fara a afirma daca situatia externa s-a schimbat inspre bine. Insa gasim in Psaltire doi psalmi care nu au aceasta trecere de la protest la lauda ceea ce inseamna ca exista spatiu in relatia cu Dumnezeu pentru disperare si nesiguranta:

‘One further mark of the realism of the Psalter is the fact that it includes two psalms— Psalms 39 and 88— that make no turn toward praise. The very existence of these exceptional psalms is important, for it suggests that unresolved despair is itself one legitimate, though tragic, aspect of our life with God. Crying out to God, screaming at God in the darkness— like Job, refusing false comfort yet still being unable to rise and embrace hope— there is room for that also in the life of faithful prayer’. 

3. Psalmii ofera posibilitatea de ne exprima minia, ura si dorinta de razbunare fata de dusmanii nostri.

Am in vedere psalmii de imprecatie care sint evitati cu tot dinadinsul. Imprecatia conform DEX inseamna:’1) Invocare a urgiei divine asupra cuiva; blestem. 2) Cuvânt sau expresie prin care cuiva i se dorește răul; blestem’. ‘Finally, and most offensively, the psalmists take an un-Christian attitude toward their enemies: they pray devoutly that terrible things will happen to them, even to little children’ (109: 6-20, 137: 9, 143: 12). Probabil ca asemenea psalmi ar trebui scosi din Psaltire, insa ei sint acolo ca sa ne dea cuvintele necesare pentru a ne exprima minia inaintea lui Dumnezeu cauzata de dusmanii nostri. Acest mod de exprimare si descarcare emotionala este biblic creind posibilitatea ca Yahweh sa ne vindece, deoarece si in comunitatea de credinta exista fenomenul tradarii, inselarii: ‘The cursing psalms are in fact a crucial resource for our spiritual growth, indispensable if we are to come before God with rigorous honesty. They are necessary not only for our individual spiritual health but also for maintaining or restoring the health of the church. For these psalms reckon directly with a feature of church life which is almost never acknowledged: the phenomenon of betrayal within the faith community’. 

Cind eram in Romania pe timpul comunismului un crestin m-a salutat cu Ps. 109: 6 – 13: ‘Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, şi un pârâş să stea la dreapta lui! Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat! Puţine să-i fie zilele la număr, şi slujba să i-o ia altul! Să-i rămână copiii orfani, şi nevasta sa, văduvă! Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată! Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are, şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui! Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui! Urmaşii lui să fie nimiciţi şi să li se stingă numele în neamul următor!’ Acest salut viza conducerea comunista, mai ales familia “celui mai iubit fiu al poporului”. A fost un mod pasnic de a protesta si de a canaliza minia, ura si razbunarea spre Dumnezeu deoarece razbunarea ii apartine Lui.

‘No personal vendetta is authorized, no pouring sugar in the gas tank, no picking up a gun or hiring one. On the contrary, the validity of any punishing action that may occur depends entirely on its being God’s action, not ours … For God is manifest in judgment of our enemies but also, alas, in mercy toward them’.

4. Psalmii ne ofera cuvintele necesare pentru a-l lauda pe Dumnezeu.

‘Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cântarea de laudă. Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu lăuta cu zece corzi. Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune corzile şi glasurile voastre! Căci cuvântul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie’ (Psalmi 33:1-4).

Cita exuberanta in acest pasaj! Sa-l laudam pe Domnul cu intreaga fiinta pentru ceea ce este El. Lauda ne deschide ochii ca sa vedem cit sintem de binecuvintati. Lauda nu inseamna flatare: ‘Praising God is not concocted flattery, but the most earnest human business we can undertake. Ultimately, it is for the sake of the world: we praise God in order to see the world as God does’. Agonia isi are vremea ei si lauda isi are vremea ei; ele  trebuie sa fie intr-o tensiune sanatoasa. Experimentam vremuri de orientare, stabilitate; experimentam vremuri de dezorientare, destabilizare si experimentam vremuri de reorientare. Acest proces este spiralic. Psaltirea ne ajuta in acest proces.