Iosif – modelul unui lucrător transcultural bivocaţional

Intenţia noastră este de a analiza calităţile lui Iosif şi a identifica acele trăsături de caracter care i-au permis să ajungă, deşi ȋn mod involuntar, un făcător de corturi, concentrȃndu-ne atenţia asupra unei perioade de 13 ani din viaţa lui Iosif, mai exact de la vȃrsta de 17 ani (Gen 37:2) pȃna la vȃrsta de 30 de ani (Gen 41:46).

În primul rȃnd, Iosif era un tȃnăr cu o relaţie specială cu Dumnezeu, reflectată şi prin visele ȋncărcate de semnificaţie primite de sus (Gen 37:5-10).

Preferatul lui Iacov, Iosif şi-a petrecut timpul aproape de tatăl său. Însă Iacov decide să ȋi ȋncredinţeze o misiune specială: să meargă să ȋşi caute fraţii, asigurȃndu-se că sunt sănătoşi, iar posesiunile lor sunt ȋn condiţii bune. (Gen 37:13-14) Este evident că această misiune nu era una lipsită de primejdii, ci presupunea asumarea unor riscuri: pericolul de a fi jefuit, de a fi sfȃşiat de fiare sălbatice, de a se pierde (Gen 37:15), pentru a numi doar cȃteva.

Răspunsul lui Iosif “Iată-mă, sunt gata” subliniază ascultarea şi supunerea lui faţă de tatăl său şi rezonează cu declaraţia profetică rostită de Isaia „Iată-mă, trimite-mă!” (Is 6:8), prefigurȃnd răspunsul lui Isus faţă de misiunea ȋncredinţată de Tatăl. Acestea ar trebui să fie şi cuvintele noastre la invitaţia Tatălui de a merge pentru a vesti Evanghelia celor care nu au auzit-o.

Cum reacţionează Iosif la ura fraţilor, aproape să ajungă la fraticid, care aleg ȋn cele din urmă să ȋl vȃndă ca şi sclav? Iosif ar fi putut să ajungă ateu, spunȃndu-şi că nu există Dumnezeu din moment ce el a trecut prin atȃtea drame ȋncă din tinereţe. În mod surprinzător, Iosif este conştient că Dumnezeu este cu el (Gen 39:2) şi, mai mult decȃt atȃt, reuşeşte, ȋntr-o cultură diferită de cea natală, să comunice acest lucru şi stăpȃnului lui (Gen 39:3). Unul din cele mai relevante lucruri care vorbesc despre caracterul unei persoane este tocmai reacţia misionarului ȋn momentul confruntării lui cu situaţii traumatizante. Iosif alege să se ȋncreadă ȋn Dumnezeu şi să rămȃnă credincios. David ia şi el aceeaşi decizie ȋn momentul ȋn care este ȋnconjurat de ură şi persecutat: “Dar eu mă încred în Tine, Doamne, şi zic: «Tu eşti Dumnezeul meu!» Soarta mea este în mâna Ta; scapă-mă de vrăjmaşii şi de prigonitorii mei!” (Ps 31:14-15)

În continuare, Iosif nu este doar un om al declaraţiilor, ci şi un om al faptelor, muncind cu responsabilitate şi obţinȃnd rezultate de elită (Gen 39:3). Fără doar şi poate, binecuvȃntarea Domnului ȋl ȋnsoţea, dar cu siguranţă Iosif căuta calitate ȋn ceea ce făcea şi finaliza cu succes sarcinile ȋncredinţate, cȃştigȃnd astfel aprecierea şefului său şi fiind promovat pe cel mai ȋnalt post disponibil la momentul respectiv (Gen 39:4). Îl putem declara deja pe Iosif un făcător de corturi de succes, profesionist ȋn meseria lui şi care reuşeşte, ȋn acelaşi timp, să comunice mesajul că relaţia lui cu Dumnezeu este cheia succesului său. (Din păcate, sunt destul de mulţi profesionişti care pierd din vedere ȋndeplinirea celei de-a doua părţi ale statutului de misionar bivocaţional.)

Iar acesta nu este sfȃrşitul listei de calităţi ale lui Iosif! Domeniul sexual este pentru mulţi (dacă nu pentru toţi!) un punct sensibil şi trebuie, ȋn orice caz, să fim prudenţi şi dependenţi de Dumnezeu. Iosif nu scapă nici el de testarea alegerii de a se păstra pur sau de a se compromite, deşi, după părerea unora, ar fi putut avea circumstanţe atenuante: singurătate, posibilă depresie, nivelul de la care venea invitaţia. El, ȋnsă, nu numai că refuză invitaţia de a trăi ȋn promiscuitate, dar este de-a dreptul revoltat la gȃndul că ar putea păcătui ȋmpotriva şefului şi ȋmpotriva lui Dumnezeu, avȃnd o relaţie nepermisă cu soţia şefului (Gen 39:9). Din nou, Iosif este transparent cu privire la motivaţia refuzului: fidelitate faţă de şef şi fidelitate faţă de Dumnezeu, neezitȃnd să o declare.

Tentaţia de a ȋndeplini o sarcină sau o indicaţie ȋn contradicţie cu principiile biblice atunci cȃnd ea vine din partea managementului este una puternică. Cu siguranţă, misionarul bivocaţional se va confrunta cu asemenea invitaţii, iar modul ȋn care acesta va soluţiona invitaţia poate fie să discrediteze mărturia creştină sau, din contră, să reprezinte cel mai eficient mod de a evangheliza. Indubitabil, alegerea de a fi credincios lui Dumnezeu ȋn timp ce refuzi ȋndeplinirea unei dispoziţii va avea consecinţe nefavorabile pe plan uman. Iosif a suportat calomnierea (Gen 39:14-18) şi privarea de libertate (Gen 39:20) şi nici măcar nu citise Mat 5:11 “Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!”.

Ce faci cȃnd situaţia rea se ȋnrăutăţeşte? Dacă prima dată cȃnd Iosif a fost dus ȋn Egipt ca şi sclav el era conştient că Dumnezeu este cu el, acum, cu atȃt mai mult, este conştient de acest adevăr, dar, ȋn plus, Iosif ştia că Dumnezeu “Şi-a ȋntins bunătatea peste el”. (Gen 39:21) O capcană pentru misionari este să ȋşi reproşeze că nu au procedat bine, chiar şi cȃnd au făcut ce trebuia, fiind călăuziţi de Dumnezeu, doar pentru că lucrurile se sfȃrşesc negativ din punct de vedere uman. Nu aceasta a fost atitudinea lui Iosif care a luat lucrurile aşa cum erau, devenind din nou cel mai bun ȋn condiţiile disponibile ȋn acel moment. (Gen 39:21-22) Dependenţa lui de Dumnezeu şi flexibilitatea lui Iosif au cultivat o sănătate emoţională şi psihică fără de care lucrarea lui Dumnezeu nu ar fi putut continua.

Dacă ar trebui să sintetizăm activitatea lui Iosif din ȋnchisoare, am putea spune despre el că a fost folosit de Dumnezeu şi ȋn vicisitudini. Ne-am fi putut aştepta ca să vedem un Iosif depresiv, plin de ranchiună şi imobilizat ȋn ce priveşte mărturia despre Dumnezeu. Dar istoria spune altceva despre el: ȋn calitate de mandatar al şefului penitenciarului, Iosif consiliază doi deţinuţi, fiind preocupat de starea lor (Gen. 40:6-7). Omul trecut prin situaţii dificile se dovedeşte interesat de oameni, disponibil mereu să le slujească, contȃnd, ca de obicei, pe Dumnezeu, dȃnd un exemplu pentru creştini prin a fi o mărturie pentru cei sus puşi, dar şi pentru cei pe o scară ierarhică inferioară. Iosif interpretează visul fiecăruia dintre cei doi deţinuţi cu ȋnţelepciunea venită de sus, fidel adevărului.

Speranţa lui Iosif de a ieşi din ȋnchisoare ȋn urma unei recomandări din partea paharnicului indiferent şi uituc (Gen 40:23) este spulberată odată cu trecerea timpului. Recuperarea după interacţiunea cu un om nerecunoscător de binele făcut poate fi dificilă, mai ales cȃnd aşteptarea are loc ȋntr-o ȋnchisoare… Dezamăgit de om, Iosif trebuie din nou să-şi pună ȋncrederea ȋn Dumnezeu care, la timpul Lui, intervine dȃnd un vis lui faraon. Absenţa unui interpret al visului declanşează activarea memoriei paharnicului care ȋl recomandă pe Iosif ca tȃlcuitor de precizie al visurilor. (Gen 41:12) Folosirea darurilor spirituale este extrem de importantă ȋn misiune ȋn general, dar şi ȋn slujirea bivocaţională, ȋn particular. Iosif ȋmbină calificările profesionale cu darurile spirituale.

Plin de speranţă ȋn obţinerea unei interpretări acurate a visului, faraon ȋncepe prin a-l “peria” pe Iosif care nu se lasă dus ȋn direcţia mȃndriei, ci, plin de smerenie, ȋndreaptă lumina reflectoarelor, ȋncă o dată, dinspre el spre Dumnezeu. (Gen 41:16) Instant şi fără să ceară recompensă, Iosif cu multă ȋnţelepciune pune la cale o strategie pentru situaţia de urgenţă iminentă. (Gen 41:33-36) Fără să-şi dea seama, Iosif participă la un interviu de angajare la care răspunsul vine instant: “Eşti angajat ca vice-preşedinte!” Cele trei criterii de admitere l-au convins pe faraon: inspiraţia divină, calificarea şi ȋnţelepciunea. (Gen 41:39) Notabil este că primul criteriu de selecţie şi criteriul eliminator este tocmai inspiraţia divină (Gen 41:38). Cu siguranţă nu ne-am fi aşteptat de la un egiptean (politeist prin excelenţă) şi demnitar de prim rang (posibil afectat de cultul personalităţii) să aibă asemenea criterii de selecţie. Iosif este constant ȋn mărturisirea lui Dumnezeu.

Cu un asemenea curriculum vitae, nu este de mirare că Iosif a rămas ȋn istoria Bibliei o persoană de referinţă şi, pentru noi, un model de lucrător transcultural bivocaţional.

         Maria L.