La inceput Dumnezeu a creat…!

Scriptura incepe cu creatia cecreation-16_9-640x360rurilor si a pamintului (Gen.1-2) si se incheie cu noua creatie, un cer si pamint nou (Apoc.21-22): ‘Timpul primordial este recapitulat in timpul eschatologic’ (Towner, 2001:14). Daca legendele creatiei apartinind popoarelor antice incep cu teogonia (nasterea zeilor, divinitatilor), creatia descrisa in Genesa incepe cu cosmogonia (formarea universului):  1 . La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. 2 . Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. 3 . Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Ce a fost inainte de acest inceput nu ni se spune nimic. Cind a avut loc acest inceput? A fost un Big Bang? Exista viata si pe alte planete? Istoria creatiei nu raspunde la asemenea intrebari, ci ne ofera modul cum Dumnezeu a creat; istoria creatiei este o naratiune teologica poetica prezentindu-L pe Dumnezeu ca un mare artist ce se foloseste de materialul existent pentru a crea o lucrare de arta. Materialul existent este descris astfel: Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca pe deasupra apelor. Cind a fost creat acest material? Am sa prezint doua ipoteze: una se bazeaza pe textul din Isaia 45:18: Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!  si se refera la lumea pre-adamica ce a fost distrusa de Dumnezeu, lume la care se refera Gen.1:1; o alta ipoteza este ca pamintul a devenit pustiu si gol cind Lucifer care raspundea de Terra, s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu si caderea lui este prezentata in Isaia 14 si Ezechiel 27 (texte care se refera la doua entitati umane, nu supranaturale). Nu numai atit dar se merge pe ideea ca ‘La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamintul’ se refera la creatia ex nihilo (din nimic) si aceasta este sustinuta de textul din 2 Macabei 7:28, o carte apocrifa, ‘Rogu-te, fiule, ca, la cer şi la pământ căutând şi văzând toate cele ce sunt într-însele, să cunoşti că din ce n-au fost le-a făcut pe ele Dumnezeu şi pe neamul omenesc aşijderea l-a făcut’ (VBOR) precum si doua texte din NT: Rom.4:17 ‘după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi’ text care abordeaza promisiunea facuta de Dumnezeu lui Avraam si Evrei 11:3 ‘Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd, unde ‘lucrurile care nu se vad’ nu inseamna ca nu exista. Creatia ‘ex nihilo’ este preponderenta in teologia crestina.

Exista si o alta posibilitate de a interpreta Gen.1:1-3, luind in considerare si alte traduceri ale acestui pasaj:

NRSV‘In the beginning when God created the heavens and the earth, 2the earth was a formless void and darkness covered the face of the deep, while a wind from God swept over the face of the waters.3Then God said, “Let there be light”; and there was light’ 

JPS, TANAKH (VT): ‘When God began to create heaven and earth-2 the earth being unformed and void, with darkness over the surface of the deep and a wind from God sweeping over the water-3 God said,”Let there be light”; and there was a light’. 

O versiune romaneasca ce se apropie de cele doua mentionate mai sus este BVA: ‘La început(ul creării Universului), Dumnezeu a făcut cerul şi(, în cadrul lui,) pământul. Iniţial, pământul era fără (o) formă (bine definită). Nu exista nimic pe el; şi în timp ce Spiritul lui Dumnezeu se mişca deasupra apelor lui adânci, acestea erau în întuneric. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi astfel a fost creată lumina’ (Geneza 1:1-3). 

Citind cu atentie pasajele biblice se poate remarca faptul ca exista o ‘supa cosmica’ formata din: o masa informa de materie, intuneric si ape(adinc). In gindirea iudaica existenta ‘supei cosmice’ de la inceput nu a prezentat un pericol teologic deoarece YHWH este Stapinul si Domnul intregului pamint care creaza din aceasta masa amorfa si haotica o lucrare maiastra de arta dindu-i forma si identitate. Ideea de creatie in VT poate fi exprimata prin stapinire ori dominatie: ‘The creation narratives, whatever their lengh, form, or context, are best seen as dramatic visualizations of the uncompromised mastery of YHWH, God of Israel, over all else’ (Levenson, 1988:3). Dumnezeu a creat o lume buna, chiar foarte buna: ‘Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune’… (Geneza 1:31a). Dar pentru ca aceasta creatie sa realizeze intentia pentru care a fost creata, Dumnezeu creaza spatiu ca sa se poata manifesta si sa fie ea insasi. Creatorul nu este un micromanager ci un macromanager delegind primei perechi un mandat important: ‘Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”’  (Geneza 1:27-28).

Acest mandat demonstreaza faptul ca Dumnezeu nu a predeterminat totul de la inceput in cele mai mici aminunte; in relatia dintre Yahweh si creatie ambele parti implicate in legamint au un cuvint de spus, altfel relatia nu mai este relatie. Creatia este stabila insa aceasta stabilitate nu este un sistem fix si inchis, ci unul deschis cu noi posibilitati deoarece in structura creatiei este inclusa si imprevizibilitatea ori sansa: ‘Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi, bogăţia, nici cei învăţaţi, bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări (sansa), (Eclesiastul 9:11): ‘Not everything has been predeterminated; genuine novelty is possible in God’s world, both for God and for God’s creatures. And as Genesis 3 soon informs us, God’s creation does not preclude creaturely possibilities that are negative, even anticreational’ (Fretheim, 2005). In Geneza c.1 – 2 avem doua naratiuni diferite ale creatiei: Gen.1:1-2:3 ne prezinta creatia ca fiind realizata prin comanda divina ‘Dumnezeu a zis’ si ‘a fost’ iar in Gen.2:4-25 Dumnezeu este descris ca un artizan care modeleaza cu propriile miini pe Adam (‘adam) din tarina, pamint (‘adamah) si apoi sufla in narile lui Adam suflare de viata; ca un gradinar care planteaza o gradina frumoasa si  ca un chirurg ce ia o coasta din Adam si o creaza pe Eva. Deci in Gen.1 Dumnezeu prin autoritatea sa creaza din ‘supa cosmica’ Terra, iar in Gen.2 Yahveh se implica personal  in crearea lui Adam a gradinii Eden si a Evei.

In mitologia popoarelor antice din Orientul Mijlociu, creatia este prin conflict. Epopeea creatiei ‘Enuma Elish’ descrie cum Marduk, zeul furtunii, divinitatea Babilonului se lupta cu Tiamat, zeita adincului de ape, pe care o invinge si din trupul careia creaza lumea; batalia are loc in timpurile primordiale. Gasim aluzii la creatia prin conflict in Tanakh (VT): ‘A primordial battle between God and a dragon of chaos, called Leviathan or Rahab, is recalled…’ (Mobley,2012:16), in psalmi si scrierile profetice. Psalmul 74 este o lamentatie despre indiferenta lui Yahweh atunci cind Ierusalimul a fos cucerit de Nebucadnetar si templul distrus iar Iuda este dus in captivitatea babiloniana. In contextul acestui protest in v.12-17 se reafirma puterea lui Yahweh manifestata in timpuri primordiale: ’12 . Totuşi, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări. 13 . Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape; 14 . ai zdrobit capul leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustiu. 15 . Ai făcut să ţâşnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri care nu seacă. 16 . A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele. 17 . Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna’. (Psalmi 74:12-17). Acest pasaj se refera la lupta lui Dumnezeu cu Leviatanul (dragonul haosului), lupta in care Yahweh este victorios si haosul este folosit pentru a crea lumea: ‘Psalm 74:12-17 attests eloquently to an Israelite myth of combat between God and aquatic beasts, followed by his triumphant act of world ordering’ (Levenson, 1988:9). In ‘apocalipsa’ lui Isaia, c.24-27 ne este descrisa victoria decisiva si finala a lui Yahweh in timpul eschatologic:   ‘In that day the Lord will punish, with His great, cruel, mighty sword Leviathan the Elusive Serpent – Leviathan the Twisting Serpent; He will slay the Dragon of the sea’ (27:1, Tanakh). ‘On that day the Lord with his cruel and great and strong sword will punish Leviathan the fleeing serpent, Leviathan the twisting serpent, and he will kill the dragon that is in the sea‘ (27:1, NRSV). Si Apocalipsa lui Ioan ne prezinta victoria finala a lui Dumnezeu asupra raului.

Desi modelul creatiei ‘din nimic’ este dominant, totusi modelul mai vechi al creatiei ‘prin conflict’ persista in Vechiul Testament. Israelitii au adoptat si adaptat acest model conceptiei monoteiste. Dumnezeul lui Israel nu are certificat de nastere asa cum au avut divinitatile popoarelor antice din Orientul Mijlociu. Intre noua creatie si vechea creatie va fi o continuitate dar in acelasi timp si discontinuitate dupa cum demonstreaza invierea lui Isus. Timpul primordial este recapitulat in timpul eschatologic.

Bibliografie: Brueggemann, W, Theology of the Old Testament, Fortress Press, Minneapolis, !997; Fretheim, Terence E, God and the world in the Old Testament, Abingdon Press, Nashville, 2005; Goldingay, J, Old Testament theology, InterVarsity Press, Downers Grove, 2003; Levenson, Jon D, Creation and the persistence of evil, Princeton University Press, 1988; Mobley, G, The return of the chaos monters, Eerdmans, Greand Rapids, 2012; Towner, Sibley W, Genesis, WJKP, Louisville, 2001.