Onestitate

Peter Enns in cartea ‘The Sin of Certainty‘ face urmatoarea afirmatie: ‘Church is too often the most risky place to be spiritually honest’. E socanta afirmatia dar adevarata. Tragic… Sa nu poti fi onest in locul unde onestitatea ar trebui sa fie norma de baza este ceva de neimaginat; dar realitatea este ca daca vrei sa fii onest esti impotriva curentului, impotriva traditiei bisericii locale, impotriva viziunii bisericii (biserica uneori este o vizuina unde numai cei ce gindesc la fel sint acceptati, unde liderii ‘spirituali’ au primul si ultimul cuvint). Unde am ajuns? Onestitatea conform DEX inseamna: ‘caracter onest, probitate, integritate, cinste, corectitudine’, onestitate care trebuie sa fie o parte integranta in relatia cu Dumnezeu si cu semenii. Ceea ce vreau sa abordez este onestitatea in relatia cu Dumnezeu.

Mai devreme sau mai tirziu ne vom confrunta cu provocari serioase care vor zdruncina teologia pe care ne-am format-o (poate mai mult din auzite decit din studiu si dialog cu alti teologi), si la care tinem cu dintii chiar daca interiorul nostru este un vulcan clocotind cu intrebari si emotii legate de ceea ce se intimpla, si de comportarea ciudata a lui Dumnezeu. Sloganul des folosit este urmatorul: ‘Nu avem voie sa punem intrebari Lui Dumnezeu’. Serios? Chiar nu avem voie sa-L intrebam pe Dumnezeu si sa ne spunem oful? Daca nu avem voie atunci trebuie sa ignoram textele biblice care ilustreaza ca Yahweh este un Partener in legamintul in care am intrat, si relatia este dialogica nu monologica. Relatia cu Dumnezeu implica onestitate si aceasta inseamna a-i spune ce gindesti si ce simti atunci cind treci prin ‘valea umbrei mortii’: ‘Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde faţa de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea? Priveşte, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii. (Psalmi 13:1-3); ‘Doamne Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta! S-ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; căci mi s-a săturat sufletul de rele şi mi se apropie viaţa de Locuinţa morţilor. Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă, sunt ca un om care nu mai are putere. Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormânt, de care nu-Ţi mai aduci aminte şi care sunt despărţiţi de mâna Ta. M-ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri. Mânia Ta mă apasă şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. (Psalmi 88:1-7). Cita onestitate si deschidere in exprimarea a ceea ce psalmistii au gindit si trait! Nu le-a fost frica sa fie onesti deoarece onestitatea conteaza si este apreciata de Dumnezeu. Nu le-a fost teama ca Yahweh va tuna si fulgera impotriva lor si ii va pedepsi pentru cutezanta lor de a fi onesti. Si am invatat de la acesti psalmisti sa fiu onest cu orice risc.

Viata isi are provocarile ei de care nu scapam. Dupa accidentul pe care l-am avut sint paraplegic pentru restul vietii, si am facut afirmatia (intr-o predica in biserica locala), ca acest accident mi-a demolat toata teologia. Desigur aceasta a stirnit rumoare. Si nu numai aceasta: studiind psalmii de lamentatie am fost dornic sa impartasesc cu comunitatea ceea ce am invatat si anume ca putem protesta cind trecem prin situatii critice. Desigur au fost reactii adverse (am predicat psalmii: 13, 22, 44 si 88, psalmi pe care i-am folosit in teza mea de masterat, psalmi in care protestul impotriva lui Yahweh este evident). Exprimarea verbala a ceea ce simti si gindesti atunci cind se scufunda barca este considerata de unii drept pacat (desi nu este), dar a merge la doctor pentru a fi tratat nu este protest (desi este). Ce ma impiedica sa fiu onest in relatia mea cu Dumnezeu si sa verbalizez onestitatea mea? Frica de oameni? Nu! Prefer sa fiu onest, integru in relatia mea cu Dumnezeu si sa exprim ceea ce gindesc si traiesc cu voce tare decit sa fiu un crestin ipocrit. Onestitatea conteaza si Dumnezeu o apreciaza. In Geneza 20 ni se prezinta o situatie deosebita (probabil ca textul nu este relevant pentru unii), in care Avraam, ‘prietenul Lui Dumnezeu’, nu este onest, cinstit cu Abimelec imparatul Gherarului. Avraam spune ca Sara, sotia lui, este de fapt sora lui. Abimelec a luat-o pe Sara in haremul lui. Acum urmeaza ceva extraordinar si vreau sa redau pasajul biblic: ‘Atunci Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Abimelec şi i-a zis: „Iată, ai să mori din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.” Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? Nu mi-a spus el că este sora sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele său? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.” Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu şi Eu că ai lucrat cu inimă curată: de aceea te-am şi ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea. Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi. Dar, dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, tu şi tot ce-i al tău.” (Geneza 20:3-7). Dumnezeu se reveleaza in vis lui Abimelec (are loc un dialog intre Yahweh si imparat) si Yahweh recunoaste si confirma corectitudinea cu care a lucrat Abimelec. Datorita onestitatii lui Abimelec Yahweh intervine ca sa salveze onoarea lui Avraam. In situatia prezenta Abimelec a fost onest pe cind Avraam nu a fost. Insusi Yahweh isi demonstreaza onestitatea in modul cum abordeaza problema cu Abimelec. Daca onestitatea in relatiile umane este importanta, de ce n-ar fi si in relatia cu Dumnezeu? Onestitatea conteaza si Yahweh apreciaza integritatea in relatia cu El.