Psalmii de lamentatie

Psalmii de lamentatie sint rugaciuni adresate lui Yahweh in situatii de criza cu intentia de a-L motiva  sa intervina intr-un mod salvator. Dar aceste rugaciuni de multe ori au fost intimpinate de o tacere divina profunda, tacere care n-a dus la resemnarea celui in cauza, ci din contra l-a determinat sa fie si mai agresiv in rugaciune mergind pina acolo incit sa-l acuze pe Dumnezeu de indiferenta fata de partenerul de legamint. Psalmii de lamentatie sint in Psaltire (nu imi propun un studiu exhaustiv) ca sa-i folosim cind trecem prin situatii limita deoarece ‘Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de indurare si milostiv, incet la minie, plin de bunatate si credinciosie, care isi tine dragostea pina in mii de neamuri de oameni…’ (Exod 34:6-7a).

PSALMII DE LAMENTATIE. 

Suferinta face parte din experienta umana. Este imprevizibila si devastatoare. Intotdeauna implica pierderea a ceva ori a cuiva. Este o experienta care ne marcheaza pentru tot restul vietii. Suferinta poate distruge demnitatea noastra si poate afecta relatia noastra cu Dumnezeu deoarece cei atinsi de suferinta simt ca Dumnezeu i-a tradat. Potrivit Vechiului Testament, experienta suferintei a determinat pe poporul lui Dumnezeu Israel sa protesteze si sa il acuze pe YHWH de necredinciosie in relatia de legamint. Suferinta a dat nastere rugaciunilor, psalmilor de lamentatie, care sint exprimate in limbaj poetic. Chiar daca rugaciunile lor au fost onorate de o tacere cosmica, poporul lui Dumnezeu a sperat ca YHWH sa-si schimbe mintea cu privire la situatia limita. Aceasta speranta a fost ancorata in experientele stramosilor (mijlocirea lui Avraam pentru Sodoma, mijlocirea lui Moise pentru Israel dupa evenimentul cu vitelul de aur) dar si in caracterul lui Yahweh definit de: dragoste loiala, credinciosie si neprihanire. Psalmii de lamentatie refuza sa accepte situatia asa cum este, ori resemnarea, protestind impotriva comportarii lui Dumnezeu si presindu-L sa intervina ca un eliberator gratios.

In anul 2001 am inceput sa studiez la Tabor Bible College pentru masterat, si primul curs a fost studierea cartii lui Iov impreuna cu Dr. Francis Andersen care a scris un comentariu pe aceasta carte. In timp ce ma straduiam sa invat despre suferinta umana din perspectiva cartii Iov, habar nu am avut despre evenimentul dramatic care va schimba total viata mea. Am avut un accident de munca care m-a lasat paralizat de la briu in jos, sint paraplegic pentru tot restul vietii. Pentru a ma deplasa ma folosesc de carucior (wheelchair). Viata in carucior nu este usoara. Accidentul mi-a spulberat toate visele si relatia mea cu Dumnezeu a fost greu incercata. Insa Dumnezeu m-a sustinut prin harul Sau.

Reflectind la cei 15 ani care au trecut de la accident, imi amintesc de emotiile si starile pe care le-am experimentat pe prcursul lor: mihnire, minie, descurajare, depresie si chiar gindul de a-mi curma viata. Pare ciudat ca un pastor sa aiba un asemenea gind, dar cind suferinta nu face nici un sens (meaningless), la ce sa mai speri? Realitatea de a nu mai umbla a fost extrem de dificil de acceptat si pot sa marturisesc ca cel mai dificil aspect al suferintei mele a fost tacerea lui Dumnezeu. Am fost frustrat enorm cind dupa ungerea cu untdelemn si rugaciune nu s-a intimplat nimic, nu am fost vindecat, si atunci m-am gindit ce rost mai are viata. M-am simtit abandonat de Dumnezeu si-am fost dezamagit de atitudinea Lui. In ciuda acestor experiente nu am renuntat la Dumnezeu si am inceput lupta cu El precum Iacov la piriul Iaboc. Ma rog zilnic pentru vinecarea mea desi nu stiu daca se va intimpla, iar tovarasul meu de calatorie este depresia; dar am decis sa ma incred in Dumnezeu desi uneori increderea mea este atit de fragila. Probabil ca nu voi primi raspuns la intrebarile pe care le am, insa experientele prin care am trecut m-au determinat sa studiez  Psalmii si mai ales psalmii de lamentatie si am invatat ca este permis sa-ti exprimi emotiile pe care le ai atunci cind suferinta loveste nemilos, si nu este un act de razvratire ca sa pui intrebari lui Dumnezeu.

Natura dialogica a psalmilor de lamentatie permite o conversatie onesta si autentica intre cel ce sufera si Dumnezeu chiar daca cel in cauza experimenteaza absenta ori ostilitatea lui YHWH. In psalmii de lamentatie (protest) comportarea lui Yahweh, si nu caracterul Lui, este cauza suferintei. De aceea aceasta comportare deschide usa pentru protest si acuzatia ca nu respecta responsabilitatile stipulate de legamintul al carui initiator este. In traditia iudaica exista modelul de rugaciune numit ‘rib’ care isi are originea in contextul tribunalului: ‘The law-court argument prayer is an authentic Jewish form of prayer that, though rooted in deep faith, nevertheless calls God to task for His lapses of duty which result in suffering and injustice (Laytner, 2004:xv). In acest model de rugaciune Dumnezeul – partener in legamint – este acuzat in fata Dumnezeului – judecator: ‘The appeal thus is both against God yet also to God, making Him, paradoxically, both judge and defendant’ (Laytner, 2004:xviii). Psalmii de lamentatie pot fi clasificati in psalmi individuali (ex.Ps.13) si psalmi comunitari (ex.Ps.44). Structura lor include mai multe parti insa ma voi limita doar la patru: (a) invocare ori adresare lui Dumnezeu judecatorul neprihanit, (b) prezentarea cazului; protest adus impotriva lui Dumnezeu si lui Dumnezeu (c)  petitie ori cerere facuta de individ ori comunitate si (d) juramintul de lauda.

(a) invocarea, adresarea.

Cel invocat este YHWH: Doamne, nu mă pedepsi cu mânia … (Psalmi 6:1), Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat?… (Psalmi 13:1), Doamne Dumnezeul mântuirii mele!… (Psalmi 88:1). Aceasta are o semnificatie deosebita pentru cel care se adreseaza deoarece: ‘The address is an event which unites the one who calls with the one who is called’ (Westermann, 1980:36). Adresarea care foloseste numele personal al lui Dumnezeu presupune o relatie personala intre cel ce sufera si Yahweh in contextual legamintului pe care Yahweh l-a incheiat cu Avraam si apoi cu Israel la muntele Sinai. Deci cel ce se adreseaza are increderea ca rugaciunea va fi ascultata, incredere care este bazata pe revelatia lui Dumnezeu: ‘Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul…” (Exodul 34:6-7), dar si pe interventia lui YHWH in istoria lui Israel. Scriptura ne prezinta un Dumnezeu care este interest in relatie: ‘The God that we meet in the Bible is not endlessly free, but is, from the very first chapter in Genesis a God in relationship‘ (Ellington, 2008:41). Yahweh este afectat de ceea ce se intimpla in relatia lui cu creatia si aceasta implica si suferinta: ‘For a God who is incapable of suffering is a being who cannot be involved… But the one who cannot suffer cannot love either’ (Moltmann, 1974:229). Yahweh poate fi abordat cu incredere in orice circumstanta.

(b) lamentatia.

Lamentatia este  rezultatul conflictului dintre ceea ce crede si experienta care este traita de catre partenerul de legamint: ‘Biblical lament is the point of impact of two truth: belief and experience… The difference between a belief and an experience is the same as the difference between designing an aircraft and flying it’ (Ellington, 2008:12). Aceasta tensiune este formidabil descrisa in psalmii de lamentatie deoarece persoana care se lamenteaza nu vede nici un sens in ceea ce i se intimpla, experimenteaza un abis impenetrabil si de aceea intrebarile: de ce? pina cind? pentru ce?. ‘The complaint or accusatin against God can take the form of a question (Why? How long?) … Behind the question “Why?” stands the human reaction “I (or we) cannot understand it”. Behind the question “How long” stands the assertion “I can’t hold out any longer.” These are questions about the meaning and goal of life.’ (Westermann, 1980:38). ‘Sufletul mi-e îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, până când vei zăbovi să Te înduri de mine? (Psalmi 6:3), ‘Până când, Doamne, mă vei uita neîncetat? Până când Îţi vei ascunde faţa de mine? Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea? (Psalmi 13:1-2), ‘ Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit şi pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s-asculţi plângerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n-am odihnă. (Psalmi 22:1-2). Acuzatia este adresata lui Yahweh in mod direct: ‘Mi se usucă puterea ca lutul şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: (tu) m-ai adus în ţărâna morţii’. (Psalmi 22:15). ‘The real force of the lament is not the initial crisis, but that which follows it, namely, the silence, hiddenness, or absence of God’ (Ellington, 2008:9). Aceasta comportare a lui Yahweh este inexplicabila pentru cel cazut in abis, de aceea intrebarile care cauta un raspuns dar si acuzatiile directe care scot in evidenta ca Yahweh nu respecta legamintul. ‘In the complaint psalms the psalmists protest that God has rejected them, has hidden himself, has forgotten them, is far away, is inaccessible, and even sleeps‘ (Floysvik, 1997:146).

Lamentatia in forma ei de protest este un act al credintei deoarece psalmistul in pofida situatiei limita in care se afla, se adreseaza lui YHWH care poate interveni si transforma situatia: ‘The faith expressed in the lament is nerve – it is a faith that knows that honest facing of distress can only be done effectively in dialogue with God who acts in transforming ways’ (Brueggemann, 1995:69). In acelasi timp lamentatia este o cale de descarcare a emotiilor create de situatia limita. Sint puse inaintea lui Dumnezeu si acest fapt nu atrage dupa sine minia lui Dumnezeu. Psalmul 88 este cel mai sumbru, dar este si protest si catarsis: psalmul nu are nici o rezolutie pozitiva, dar psalmistul are curajul sa spuna ce gindeste si simte; in alte cuvinte joaca ultima carte.

(c) petitia, cererea.  

Cererea implica solicitare, rugaminte, implorare si in psalmii de lamentatie se are in vedere interventia salvatoare a lui Yahweh: ‘The petition arises from the complaint; it is the goal of the complaint’ (Westermann, 1980:40-41): ‘ Priveşte, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morţii, (Psalmi 13:3), ‘Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu! Scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghearele câinilor! Scapă-mă din gura leului şi scoate-mă din coarnele bivolului! (Psalmi 22:19-21). Cererea are doua aspecte: sa atraga atentia lui Dumnezeu ( priveste!, vino!) si implorarea interventiei divine (raspunde-mi!, scapa-ma!, scoate-ma!). Aceste doua aspecte reliefeaza ceva esential despre relatia Israel – YHWH: ajutorul vine numai de la Dumnezeu si aceasta presupune o intilnire reala cu Dumnezeul cel Viu.

(d) juramintul de lauda. 

In psalmii de lamentatie exista o schimbare de la protest la lauda (Westermann, 1991:265-7): cânt Domnului, căci mi-a făcut bine! (Psalmi 13:6), Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.(Psalmi 22:22), schimbare care poate fi si de la lauda la protest. Lamentatia nu este un preludiu la lauda, si lauda nu este scopul primar al lamentatiei. Ele trebuie mentinute intr-o tensiune sanatoasa, deoarece acceptind numai schimbarea de la lamentatie la lauda se poate crea un optimism fals, daca ‘it fails to take into account the complexities, ambiguities and the untidiness that characterise much of human existence. One value of the Psalm is its capacity to embrace all of life – a characteristic which is true of the Bible as a whole’ (Villanueva, 2008:255-6).

Psalmii de lamentatie ne prezinta existenta umana asa cum este experimentata. Abisul este o experienta de dislocare si dezorientare: exprimarea durerii, indoielii ori miniei impotriva lui Yahweh este de fapt un semn al unei credinte care cauta sa inteleaga situatia de criza prin care trece. In psalmii de lamentatie Israel este un partener curajos care isi asuma riscul de a-l provoca pe YHWH.

Bibliografie

Brueggemann, Walter, The psalms and the life of faith, Fortress Press, Minneapolis, 1995; Ellington, A. Scott, Risking truth, Pickwick Publications, Eugene, 2008; Floysvic, Ingvar, When God becomes my enemy, Concordia House, Saint Louis, 1997; Laytner, Anson, Arguing with God, Rowman & Littlefield Publishers, Inc. 2004; Moltmann, Jurgen, The crucified God, SCM Press, 1974; Villanueva, G. F., The Uncertainty of a Hearing, Brill, Leiden, 2008; Westermann, Claus, The Psalms, Augsburg, Minneapolis, 1980, Praise and Lament in Psalms, JKP, Atlanta, 1991.